Extras din curs
CAPITOLUL I
STIINTA ECONOMICA.
ECONOMIA POLITICA - STIINTA TEORETICA
FUNDAMENTALA
Cu peste doua secole în urma, sistemul stiintelor se îmbogatea cu o noua stiinta – cea economica.
În acest orizont de timp, stiinta economica s-a dezvoltat puternic si s-a diversificat continuu, astfel ca în prezent, ea însasi formeaza un sistem complex de stiinte autonome.
1. Geneza si etapele de formare si dezvoltare a
stiintelor economice.
Formarea economiei politice si, în general, a stiintei economice a reprezentat un proces complex si îndelungat, care a avut la baza atât dezvoltarea economica si cresterea complexitatii proceselor si fenomenelor economice, cât si aprofundarea cunoasterii realitatii înconjuratoare, perfectionarea metodelor si mijloacelor de investigare.
Initial, economia politica nu se diferentia de filozofie si aborda procesele economice mai ales sub aspect calitativ. Adam Smith era înca profesor de “filozofie morala“ când a început analiza economiei, iar fiziocratii erau cunoscuti ca “filozofi economisti”.
Cauzele acestei întrepatrunderi si nediferentieri sunt multiple, doua fiind însa esentiale:
a) pe primele trepte de dezvotare , economicul nu se detasase suficient de ansamblul vietii sociale;
b) faptul ca pe masura ce ne ducem din prezent spre trecut seriile datelor statistice devin tot mai rarefiate.
Pe o anumita treapta a dezvoltarii, economia politica s-a desprins într-o stiinta distincta, iar apoi, pe o alta trepta, a avut loc detasarea diferitelor stiinte economice, prin care s-a ajuns la formarea unui adevarat sistem al stiintelor economice.
Cei mai multi specialisti apreciaza ca se pot distinge cinci perioade mai importante în evolutia gândirii economice:
I. O prima perioada se extinde de la originile ei greco-romane pâna la Adam Smith, deci pâna la sfârsitul secolului al XVIII.
Aceasta lunga perioada corespunde unei dezvoltari lente a gândirii economice si a constituirii ei ca o disciplina autonoma, dotata cu tehnici si metode proprii de analiza stiintifica. Radacinile directe ale stiintei economice constau în fondul de idei cuprinse, în principal, în doua curente de gândire: a) gândirea filozofilor, în Evul Mediu; b) gândirea practicienilor, a oamenilor de afaceri, a
<expertilor> administratiei.
Inceputurile acestei periode au fost marcate de gândirea economica a lui Aristotel si Platon, care în studiile lor politice au abordat si problemele vietii economice. In scrierile sale, Aristotel a definit pentru prima data economia ca stiinta a bogatiei si a adus contributii de seama la teoria valorii, a pretului si monedei.
Spre sfârsitul Evului Mediu, stiinta economica a început sa se constituie sub denumirea de mercantilism.
Denumirea de mercantilism data acestei teorii economice dominante, reflecta politica economica de asezare a comertului în centrul activitatii economice, considerându- se ca banii de aur si argint (în general metale prtioase) constituie forma ideala a bogatiei sociale, iar balanta comerciala activa asigura afluxul cresc>nd al unei asemenea bogatii spre tarile în cauza.
In prima jumatate a secolului al XVIII-lea se afirma o noua doctrina economica – doctrine fiziocrata. Aceasta doctrina sustine ca nu aurul si argintul care sporesc prin comert reprezinta bogatia, ci productia de bunuri; iar aceasta productie este circumscrisa la agricultura ca fiind singura activitate capabila sa creeze venit national. In continuare, fiziocratii avanseaza ideea privind existenta unui ordini naturale si deci necesitatea descoperirii legilor obiective dupa care functioneaza societatea. Conceptia de baza a fiziocratilor se caracterizeaza prin respectul proprietatii private, libertatea schimbului de marfuri si caracterul echivalent al acestora, precum si adoptarea unui impozit unic pe produsul net perceput de la proprietarii funciari. Cel mai de seama reprezentant al doctrinei fiziocrate este Francois Quesnay cu al sau
“Tablou economic“, o sinteza care ramâne în istoria gândirii economice ca prima reprezentare a circuitului macroeconomic. Pe o asemenea baza teoretica, pe cunoasterea profunda
a tuturor achizitiilor în acest domeniu, Adam Smith a reusit sa elaboreze sinteza sa în “ Avutia Natiunilor“ prin care demonstreaza ca originea valorii, deci a bogatiei nationale, rezida din munca sociala.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Microeconomie.doc