Microeconomie

Economia şi ştiinţa economică

• Economie şi activitate economică

• Motivaţia activităţii economice

• Resurse economice. Legea rarităţii

• Problema alegerii şi obiectul ştiinţei economice

• Evoluţia gândirii economice

1. cea mai importantă preocupare pentru orice a societate: supravieţuirea prin convieţuire

2. exigenţa obiectivă a fiecărei colectivităţi umane de a asigurarea subzistenţa

3. activitate, muncă sau producţie

Economia ansamblul activităţilor desfăşurate de o comunitate umană în vederea producerii şi consumării bunurilor necesare satisfacerii trebuinţelor.

Activitatea totalitatea manifestărilor în plan concret sau mental, prin care omul acţionând asupra mediului şi asupra lui însuşi îşi asigură traiul (supravieţuirea), îşi realizează trebuinţele, aspiraţiile, planurile, îşi făuresc propria lor existenţă.

Activitatea presupune organizarea ierarhică stabilă de motive, scopuri şi mijloace.

• Motivaţia arată ceea ce declanşează, orientează şi întreţine activitatea.

• Scopurile arată ceea ce urmează să se obţină, mai exact ceea ce se speră a se obţine, în cursul şi/sau în urma activităţii.

• Mijloacele desemnează ansamblul de procedee, operaţii şi instrumente prin care se asigură atingerea scopului.

Genuri (forme) de activitate umană

a) activităţi de origine biologică

• menite să satisfacă trebuinţe de ordin fiziologic (foamea, setea, adăpostul etc.), în cadrul cărora distingem:

– activităţi economice

– activităţi ludice şi matrimoniale (satisfac trebuinţe de ordin fiziologic, dar de altă natură, cum sunt cele de recreaţie, destindere, divertisment, respectiv cele de ordin sexual

b) activităţi de origine societală

rezultă din convieţuirea omului în societate, cum sunt:

– activităţile administrative

– juridice,

– organizaţionale,

– de conducere,

– politice ş.a.

c) activităţi de origine spirituală (complexe)

• vizează satisfacerea unor trebuinţe de ordin cerebral, spiritual, cum ar fi:

– activităţile magico-religioase,

– artistice,

– filosofice,

– ştiinţifice

d) activităţi cu caracter mixt

• activităţile tehnologice (care îmbină economia cu ştiinţa) sau

• activităţile morale (ce îmbină elemente sociale cu cele spirituale).

Alte clasificări:

din punct de vedere al naturii sale:

• activităţi (preponderent) teoretice şi activităţi (preponderent) practice,

• activităţi spirituale şi respectiv materiale

din punct de vedere al energiei umane folosite:

• activităţi (preponderent) fizice şi

• activităţi (preponderent) intelectuale,

dacă avem în vedere sistemul de norme şi valori activităţile pot fi:

• pozitive sau negative,

• morale sau imorale, legale sau ilegale, progresiste sau reacţionare (retrograde)

Din punct de vedere al caracterului acţiunilor desfăşurate :

• creative,

• de repetare sau reproducere,

• de distrugere

Activitatea economică

• ca latură fundamentală a activităţii practice reprezintă acel summum de acţiuni - prin care oamenii, folosind diverse mijloace materiale exterioare (resurse, bunuri) şi în conformitate cu principiul raţionalităţii, transformă natura obţinând bunurile necesare traiului, satisfacerii trebuinţelor şi dorinţelor

Principiul raţionalităţii

• maximum de rezultate cu un anumit volum de resurse disponibile,

• obţinerea unui anumit rezultat cu minimum de resurse consumate.

trăsături specifice:

• are finalitate economico-socială

• este permanent confruntată cu raportul resurse-trebuinţe

• se caracterizează prin raţionalitate

• repetabilitatea

Motivaţia totalitatea mobilurilor interne ale conduitei, înnăscute sau dobândite, conştientizate sau neconştientizate, simple trebuinţe fiziologice sau idealuri abstracte.

trăsături caracteristice:

• caracterul obiectiv

• caracterul social

• caracterul nelimitat

• caracterul istoriceşte determinat

• izvoarele principale ale satisfacerii trebuin-ţelor au fost din totdeauna natura şi munca.

• sunt influenţate de factori naturali (clima) şi istorico-sociali (gradul de dezvoltare al societăţii şi individului, tradiţii, etc.).