Microeconomie

Imagine preview
(9/10 din 2 voturi)

Acest curs prezinta Microeconomie.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 35 de pagini .

Profesor: prof .Alice Cristea

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Economie

Extras din document

1. PIAŢA FINANCIARĂ

1.1. PIAŢA MONETARĂ ŞI SPECIFICUL EI.

DOBÂNDA ŞI RATA SA

Piaţa monetară este forma specifică de piaţă prin intermediul căreia se relaţionează cererea cu oferta de bani şi se realizează echilibrul monetar.

În orice economie, rolul pieţei monetare se manifestă în următoarele direcţii:

• compensează deficitul cu excedentul de monedă existente la diferiţi agenţi economici;

• reglează cantitatea de monedă din economie.

Cererea de monedă reprezintă cantitatea de bani pe care o solicită agenţii economici pentru a-şi constitui stocurile de avuţie sub formă monetară.

Nevoia de monedă este legată de:

• facilitarea schimburilor de bunuri şi servicii (motivaţie tranzacţională);

• constituirea unor stocuri monetare pentru a face faţă unor nevoi neprevăzute (motivaţie precauţională);

• valorificarea banilor prin plasamente şi speculaţii pe piaţa financiară şi piaţa valutară (motivaţie speculativă).

Nevoia de valorificare (speculativă) a banilor este legată de nevoia de economisire (se aseamănă cu obiectivul producătorului de maximizare a profitului). Această componentă a cererii de monedă complică analiza pieţei monetare şi o conectează cu pieţele financiară şi valutară. Din acest motiv, pieţele monetară, financiară şi valutară sunt abordate în mod integrat în lucrările de specialitate.

Oferta de monedă reprezintă stocul total de bani existent la un moment dat într-o economie naţională.

Stocul de bani este creat şi gestionat de Banca Centrală, de băncile comerciale şi de alte instituţii financiar - bancare. El aparţine populaţiei, întreprinderilor şi altor categorii de agenţi economici, fiind distribuit în raport cu opţiunile acestora de a-şi transforma stocurile de avere în active monetare.

Creditul este o relaţie bănească între un creditor care acordă un împrumut şi un debitor care este beneficiarul împrumutului şi care se angajează să plătească la o dată ulterioară (scadenţa) suma corespunzătoare, plus o dobândă.

Dobânda este o sumă de bani care revine creditorului pentru folosirea împrumutului de către debitor într-o anumită perioadă de timp.

Factorii care influenţează nivelul şi dinamica ratei dobânzii:

• raportul dintre cererea şi oferta de credite;

• starea economiei;

• factorii de risc;

• politica monetară a guvernului;

• cheltuielile de funcţionare a băncii.

Operaţiile pe piaţa monetară sunt diverse, în funcţie de diferite criterii. După complexitatea relaţiilor dintre agenţii economici, pot fi identificate:

• operaţii de finanţare - atunci când băncile acordă credite clienţilor nebancari (populaţie, întreprinderi);

• operaţii de refinanţare - atunci când băncile îşi reconstituie capacitatea de acordare de credite (de finanţare) apelând, la rândul lor, la împrumuturi (de la Banca Centrală sau de la alte bănci).

1.2. PIAŢA CAPITALULUI ŞI SPECIFICUL EI.

ACŢIUNI ŞI OBLIGAŢIUNI

Piaţa pe care se întâlnesc agenţii economici care au nevoie de bani pentru a-şi finanţa afacerile şi agenţii economici care doresc să susţină cu bani acele afaceri se numeşte piaţa financiară.

Întrucât prin investiţiile pe care le presupun afacerile se achiziţionează bunuri capital, piaţa financiară mai este numită şi piaţa capitalului.

Cel care investeşte pe o astfel de piaţă doreşte să obţină o compensaţie, deoarece a economisit banii. Pe de altă parte, întreprinzătorul care îşi finanţează astfel afacerea speră să obţină un profit suficient de mare chiar şi după includerea în calcul a cheltuielilor de finanţare. În plus, el va compara cheltuielile de finanţare de pe piaţa financiară cu alte surse alternative de obţinere a fondurilor necesare (în primul rând, creditele bancare).

În cazul în care cele două părţi ajung la un acord, este necesară redactarea unui contract de investiţii; rezultatul este o „hârtie” (titlu) care are înscrise drepturile şi obligaţiile părţilor. Întrucât motivaţia acestui contract constă în obţinerea unor venituri (valori) viitoare, respectivul document se mai numeşte hârtie sau titlu de valoare. Pentru a diferenţia astfel de titluri ale pieţei financiare de alte hârtii de valoare, se utilizează denumirea de titluri financiare.

Fisiere in arhiva (1):

  • Microeconomie.doc