Microeconomie

Cap. 1. OBIECTUL SI METODA ECONOMIEI POLITICE

1.1. Obiectul de studiu al Economiei politice

1.2. Metoda Economiei politice

1.3. Caracterul legic al economiei

1.1. OBIECTUL DE STUDIU AL ECONOMIEI POLITICE

Originile economiei

oikonómia (oikos = casa, gospodarie; nomos = lege).

- în sens primar: economia indica modul de administrare a unui avut individual mai mult sau mai putin însemnat.

Izvoare ale stiintei economice: Orientul Antic, antichitatea greco-romana

Tema: elemente de baza ale ideilor economice din Biblie

- 1615 - Antoine de Montchréstien – Traité d’économie politique (politeia = orânduire, organizare sociala – termen derivat din polis = oras, cetate, societate). Astfel, termenul economie politica a început sa simbolizeze stiinta guvernarii, functionarii si administrarii patrimoniului cetatii / societatii.

- 1890 - Alfred Marshall publica Principles of Economics

- Astazi, literatura de origine sau de orientare franceza utilizeaza termenul economie politica, dar cea anglo-saxona îl foloseste cu precadere pe acela de economics.

Obiectul de studiu al stiintei economice

Nu exista un adevar unanim acceptat în definirea stiintei economice. Totusi, deosebim mai multe posibilitati de a defini economia, dupa criterii precum:

Satisfacerea trebuintelor umane.

Orientarea spre principii utilitariste.

Interesele = pârghii economice esentiale.

Comportamentul uman.

Sintagma economia – stiinta alegerii eficiente.

Relatia dintre om – mediu.

Expresia economia – mijloc de subzistenta.

Configurarea bogatiei (avutiei) ca sursa a bunastarii.

Relatiile economice (mai ales cele de proprietate).

Valabilitatea si aplicabilitatea fenomenelor si proceselor economice.

Notiuni-cheie precum: lege economica, utilitate, valoare, cost, pret, profit, eficienta.

Economia (politica) se poate studia pe patru componente:

Microeconomia scoate în relief cercetarea fenomenelor si proceselor desfasurate la nivelul activitatii agentilor economici primari.

Mezoeconomia vizualizeaza activitatea si realitatile la nivel de sectoare si economice, facând legatura sferei micro- cu cea a economiei nationale.

Macroeconomia abordeaza comportamentul unei economii în totalitatea sa si ia în considerare marimea ramuri cumulata a indicatorilor derivati din cei valabili la nivel micro-.

Mondoeconomia poarta amprenta unei abordari de ansamblu, luând în considerare – în plus fata de abordarea sistemica a economiilor nationale privite în totalitatea lor – conceptul de dezvoltare dinamica si de perspectiva. Privit ca miscare esentiala a economiei, în cadrul careia datele problemei si nivelul indicatorilor se schimba la anumite intervale de timp, dinamismul implica notiunea de circuit economic mondial.