Microeconomie

3 - Piata. Cererea si Oferta

- explicarea rolului pietei în mecanismul de functionare si dezvoltare economica;

- analiza cererii si ofertei - componente fundamentale ale pietei;

- punerea în relief a raportului dintre cerere si oferta în dinamica acestora, precum si a echilibrului pietei.

Piata exprima relatiile dintre agentii economici, ce se desfasoara într-un anumit spatiu, în cadrul carora se confrunta cererea cu oferta de marfuri, au loc negocieri si acte de vânzare-cumparare, se formeaza preturile, în conditii de concurenta.

Cererea (individuala) exprima cantitatea dorita de catre un agent economic pentru care exista resurse de cumparare. Însumarea tuturor cererilor individuale pentru un produs exprima cererea totala.

Însumarea cererilor totale pentru toate produsele exprima cererea agregata.

Elasticitatea cererii exprima sensibilitatea acesteia în raport cu factorii de influenta.

Oferta este data de cantitatea (maxima) oferita spre vânzare, într-o perioada de timp, la un anumit pret.

Elasticitatea ofertei î reprezinta sensibilitatea ofertei la modificarile factorilor determinanti ai acesteia.

Echilibrul pietei reflecta situatia în care cantitatile oferite si cele cerute sunt egale, satisfa-cându-se simultan cerintele cumparatorilor si vânzatorilor.

Piata exprima relatiile economice dintre oameni, dintre agentii economici, ce se desfasoara într-un anumit spatiu, în cadrul caruia se confrunta cererea cu oferta de marfuri, au loc negocieri, se formeaza preturile, actele de vânzare-cumparare desfasurându-se în conditii de concurenta, fiecare agent urmarindu-si propriul interes - satisfacerea cât mai buna a nevoilor de productie sau de consum personal. Deosebit de importanta sunt autonomia de decizie a agentilor economici, libertatea lor economica, pentru ca numai astfel se poate actiona prompt si eficient la cerintele pietei.

În general, se considera ca exista urmatoarele tipuri de piata: a) din punct de vedere al obiectului tranzactiei economice: piata bunurilor de consum final, piata factorilor de productie (care, la rândul ei, include piata resurselor naturale, piata muncii si piata capitalului), piata monetara, piata financiara (inclusiv bursa); b) din punct de vedere al extinderii teritoriale: piata locala, piata regionala, piata nationala si piata mondiala; c) din punct de vedere al desfasurarii concurentei: piata cu concurenta perfecta sau pura, si piata cu concurenta imperfecta (formata, la rândul ei, din piata cu concurenta monopolistica de tip oligopol, monopol, monopson, oligopson etc.). Aceste diferite tipuri de piata formeaza un tot unitar, un sistem de piata, în sensul ca ele se influenteaza reciproc, schimbarile care au loc în cadrul unei piete reflectându-se, direct sau indirect, în evolutia altor piete sau în ansamblul relatiilor de piata.

Cererea si oferta sunt componentele fundamentale ale pietei, iar raportul dintre ele constituie o forma de exprimare a relatiei dintre productie si consum.

Definirea cererii

Cererea de marfuri reprezinta nevoile de bunuri si servicii care se satisfac prin intermediul pietei, adica prin vânzare-cumparare. Cererea are drept suport puterea de cumparare a oamenilor; ea exprima cantitatea de bunuri si servicii cerute, la un moment dat, la preturile existente, considerând date veniturile si preferintele cumparatorilor. Cererea poate fi: a) individuala (din partea unui singur cumparator la un bun economic); b) totala (din partea tuturor cumparatorilor la un bun economic); c) agregata sau globala (din partea tuturor cumparatorilor la toate bunurile existente). Ca volum, structura si nivel al cerintelor de consum, cererea are caracter dinamic. Principalii factori de care depinde cererea sunt nevoile oamenilor, venitul si pretul.

Pretul constituie un factor care exercita o mare influenta asupra cererii de bunuri si servicii. Cererea se afla în raport invers proportional fata de pret: când pretul creste, cererea scade, deoarece la un venit dat posibilitatea de cumparare se micsoreaza; invers, când pretul scade, cererea creste. Astfel, cererea este o functie descrescatoare fata de pret.

[*1 pagina 47-48]

Elasticitatea cererii

Cererea de marfuri nu este o marime fixa. Sensibilitatea acesteia fata de variatia pretului sau a venitului reprezinta elasticitatea cererii. Coeficientul de elasticitate a cererii în raport de pret (calculat ca raport între variatia cantitatii cerute si variatia pretului ), în principiu, este negativ, deoarece atunci când pretul creste, cererea scade, iar raportul dintre doua semne diferite da semnul negativ. În functie de elasticitatea cererii în raport cu pretul, se disting urmatoarele tipuri de cerere : a) cerere inelastica (variatia cererii este mai mica decât variatia pretului); b) cerere perfect inelastica (total insensibila la variatia pretului); c) cerere elastica (variatia cererii este mai mare decât variatia pretului); d) cerere perfect elastica (cererea creste continuu la un nivel dat al pretului); e) cerere cu elasticitate unitara (variatia cererii este egala cu variatia pretului). În cazul bunurilor substituibile (de exemplu, untul si margarina), are loc si fenomenul elasticitatii încrucisate a cererii, care masoara sensibilitatea cererii la bunul A, când pretul bunului B se modifica.

În practica, exista si situatii de cerere atipica, adica, sunt exceptii de la legea generala a cererii: daca pretul creste, creste si cererea, daca pretul scade, scade si cererea. Comportamentul atipic al cererii se produce în mai multe cazuri: efectul Giffen, efectul de anticipare din partea consumatorilor, efectul de venit nul în cazul bunurilor de lux foarte scumpe, efectul de ostentatie si snobism din partea unor consumatori, efectul de informare imperfecta, dar si în cazul bunurilor importante fara înlocuitori, când marimea pretului, în general, nu atrage dupa sine o diminuare a cererii.