Microeconomie - continuare II

Dupå ce s au studiat comportamentul consumatorului ¿i cererea, comportamentul producåtorului, costurile ¿i oferta, ne propunem så vedem în continuare modul în care acestea interac¡ioneazå pe pia¡å, determinând pre¡urile ¿i cantitå¡ile la care se vor produce ¿i vinde bunurile.

Pia¡a unui bun poate fi definitå ca locul de întâlnire, la un moment dat, a dorin¡elor consumatorilor, exprimate prin cerere, ¿i a dorin¡elor producåtorilor, exprimate prin ofertå1.

Spre deosebire de sensul obi¿nuit, comun, al termenului de pia¡å, a¿a cum îl în¡elege de exemplu gospodina (care merge la pia¡å pentru a cumpåra o multitudine de bunuri necesare în gospodårie), aici ne vom referi la pia¡a unui anumit bun sau serviciu care fac parte din categoria bunurilor de consum sau a factorilor de produc¡ie: pia¡a grâului, pia¡a automobilelor, pia¡a cårbunelui, pia¡a muncii etc.

¥n plus, chiar dacå în defini¡ie pia¡a este "loc de întâlnire", nu trebuie så interpretåm acest fapt în sensul unei prezen¡e fizice a participan¡ilor purtåtori ai cererii ¿i ofertei. ¥ntâlnirea cererilor ¿i ofertelor lor se poate realiza în numeroase alte modalitå¡i, de exemplu prin ordine scrise, telex, telefon, fax etc.

A¿a cum s a amintit deja în capitolul 2, pie¡ele pot fi diferen¡iate dupå numeroase criterii. Aici vom lua în considerare numårul purtåtorilor cererii, respectiv, ofertei, accesul pe pia¡å al acestora (liber sau îngrådit) ¿i natura produselor. ¥n func¡ie de aceste elemente se poate måsura gradul de competi¡ie, care diferen¡iazå pie¡ele în urmåtoarele tipuri (vezi tabelul 6.1.).

Tabelul 6.1. Tipuri de pia¡å în func¡ie de gradul de competi¡ie

(concuren¡å) ¿i tråsåturile lor:

Tipul de pia¡å Numårul de participan¡i Accesul pe Natura

produselor

La cererea de pe pia¡å La oferta de pe pia¡å pia¡å

(Libertatea de intrare)

Concuren¡a perfectå Foarte mul¡i Foarte mul¡i Nelimitatå Omogene (nediferen¡iate)

Concuren¡a monopolistå Mul¡i sau câ¡iva Foarte mul¡i Nelimitatå Diferen¡iate

Oligopolul

Foarte mul¡i

Pu¡ini Limitatå pentru ofertan¡i Nediferen¡iate sau Diferen¡iate

Oligopsonul

Pu¡ini

Foarte mul¡i Limitatå pentru cumpåråtori Nediferen¡iate sau Diferen¡iate

Monopolul

Foarte mul¡i

Unul singur Restrânså sau complet blocatå pentru ofertan¡i

Unic

Monopsonul

Unul singur

Foarte mul¡i Restrânså sau complet blocatå pentru cumpåråtori

Unic

Dintre acestea, în capitolul de fa¡å ne vom ocupa de concuren¡a perfectå, numitå ¿i "concuren¡a purå ¿i perfectå"2.

6.1. Ipotezele modelului teoretic

al concuren¡ei perfecte

Modelul teoretic al concuren¡ei perfecte este conceput pe baza existen¡ei concomitente a cinci ipoteze:

a) Atomicitatea cererii ¿i ofertei, care presupune îndeplinirea a douå condi¡ii cumulative:

- existen¡a unui foarte mare numår de cumpåråtori ¿i vânzåtori ai unui aceluia¿i bun;

- nici unul dintre participan¡ii pe pia¡å nu trebuie så ofere sau så cearå din bunul respectiv o cantitate prin a cårei modificare så poatå determina o varia¡ie semnificativå a ofertei sau cererii globale. Aceastå condi¡ie este expresiv prezentatå de economistul francez François Perroux care aratå cå, în condi¡iile atomicitå¡ii pie¡ei, fiecare ofertå trebuie så fie ca o "picåturå de apå în oceanul ofertei", iar fiecare cerere ca o "picåturå de apå în oceanul cererii".

Deci, participan¡i pe pia¡å în numår mare, dar fiecare dintre ei având o dimensiune neglijabilå în raport cu întinderea pie¡ei.

b) Omogenitatea produsului, care înseamnå cå toate unitå¡ile dintr un anumit bun, indiferent de întreprinderea care le produce, sunt perfect identice, oricând substituibile unele cu altele. De aceea, neexistânt diferen¡ierea acestora, nu mai este necesarå publicitatea.

c) Intrarea/ie¿irea liberå într o/dintr o ramurå de activitate sau pe/de pe pia¡å, care presupune cå nu existå nici o barierå, de nici o naturå (tehnicå, financiarå sau juridicå) la påtrunderea sau påråsirea unei activitå¡i economice (desigur licite).

d) Transparen¡a perfectå a pie¡ei, care presupune cå to¡i participan¡ii pe pia¡å sunt perfect informa¡i în legåturå cu calitatea, natura produsului ¿i pre¡ul såu. Acesta din urmå nu poate fi decât unic, dacå avem în vedere ipoteza fundamentalå a ra¡ionalitå¡ii individului. Acesta, urmårind, de exemplu, în calitate de consumator, så ¿i maximizeze utilitatea, ¿tiind cå bunul este omogen, nu va accepta, dacå am presupune cå existå douå pre¡uri, så l plåteascå pe cel mai mare; astfel va fi practicat un pre¡ unic, cel mai mic.

e) Perfecta mobilitate a factorilor de produc¡ie, care presupune cå ace¿tia vor fi orienta¡i întotdeauna spre activitå¡ile unde vor fi utiliza¡i cel mai eficient. Orice întreprinzåtor gåse¿te pentru activitatea sa factorii de produc¡ie necesari, în orice moment ¿i în orice cantitate. Desigur, aceastå condi¡ie nu intrå în contradic¡ie cu caracterul epuizabil, relativ limitat al resurselor, deoarece am presupus cå fiecare agent economic are o dimensiune prea micå în raport cu ansamblul economiei.