Microeconomie - știință economică

CAPITOLUL 1

ŞTIINŢA ECONOMICĂ

Scopul ştiinţei economice

Economia este ştiinţa acţiunii umane. Indivizii se confruntă cu nevoi pe care încearcă să şi le satisfacă acţionând. Ştiinţa economică studiază consecinţele faptului că oamenii acţionează.

Acţiunea reprezintă folosirea de mijloace pentru atingerea unui scop. Existenţa scopurilor este ceea ce diferenţiază specia umană de alte forme de viaţă. Deoarece fiecare om are un motiv atunci când îndeplineşte o acţiune, comportamentul său poate fi înţeles, interpretat şi anticipat de semenii săi.

Individualismul metodologic

De la bun început trebuie să observăm că acţiunile sunt întreprinse de indivizi. Doar indivizii au scopuri pe care îşi propun să le atingă. Grupurile precum “sindicatele”, “asociaţiile”, “corporaţiile”, “Biserica”, “Statul” nu pot acţiona decât prin intermediul indivizilor care le formează. De exemplu, a afirma că “Statul a hotărât să acorde mai mulţi bani agriculturii” este doar un mod metaforic de a exprima faptul că una sau mai multe persoane care acţionează in ipostaza de politicieni au hotărât să sprijine anumite persoane care se ocupă cu activităţi agricole. Nu trebuie să confundaţi metafora cu realitatea. “Statul” sau “agricultura” nu există decât din cauză că anumiţi indivizi acţionează la un moment dat într-un anumit fel.

Resimţirea unei insatisfacţii este o condiţie necesară, dar nu şi suficientă pentru a acţiona. O altă condiţie care trebuie îndeplinită pentru ca acţiunea să se producă este ca individul să anticipeze că acţiunea sa va duce la satisfacerea nevoii resimţite. Să presupunem că, în timpul unei excursii în provincie, vă cazaţi la o pensiune situată în apropierea unei căi ferate. În miezul nopţii, somnul vă este deranjat de şuieratul unui tren. Din păcate, nu puteţi face nimic pentru a scăpa de “glasul roţilor de tren”, aşa încât nu veţi acţiona în nici un sens; nici măcar nu vă veţi da jos din pat. Alt exemplu: câţi dintre noi nu ne-am dorit, după zile în şir cu nori şi ploaie, să apară în sfârşit soarele ? Totuşi, nimeni nu poate să scape de această neplăcere deoarece nu putem controla formarea şi mişcarea norilor.

Pentru a acţiona nu este întotdeauna necesar să cunoaştem motivul care a condus la apariţia neplăcerii. Adesea, oamenii acţionează având o idee greşită despre cauza problemei. De pildă, cu secole în urmă, oamenii credeau că îndeplinirea anumitor ritualuri – dansuri şi cântece, sacrificarea unui animal sau a unui om – poate duce la dispariţia problemelor cu care se confruntau – seceta, moartea etc. Aceste manifestări au avut loc pentru că oamenii nu cunoaşteau adevărata cauză a secetei sau a dispariţiei celor dragi. Lipsa cunoaşterii corecte nu-i determină însă pe oameni să nu acţioneze, ea îi împiedică doar să îşi atingă scopurile propuse.

Comportamentul uman

Conştient Inconştient

Resimţirea Absenţa oricărei

unei neplăceri probleme

Posibilitatea controlării Imposibilitatea controlării

problemei problemei

Exemplu: stau în pat, mi-e somn şi vreau să dorm; luminile sunt aprinse,

deci mă duc să le sting dacă ştiu că se vor stinge.

Să presupunem că pe când încercaţi să dormiţi sunteţi deranjaţi de bâzâitul unei muşte. Ştiţi că puteţi scăpa de muscă dacă doriţi. Numai că este posibil să nu-i daţi atenţie. De ce ? Acţiunea de eliminare a muştei presupune un efort, iar acest efort vi se poate părea prea mare în comparaţie cu câştigul realizat. Astfel, alegeţi să ignoraţi musca şi să încercaţi să dormiţi. Această concluzie ne trimite la o altă implicaţie a acţiunii umane.

Comportamentul raţional

Raţionalitatea este o altă consecinţă a faptului că oamenii acţionează. Toate acţiunile indivizilor sunt raţionale. Aceasta nu înseamnă că toţi oamenii acţionează eficient, deoarece, după cum am văzut, ei pot acţiona având idei eronate despre efectul acţiunilor lor. Dar toţi oamenii calculează beneficiile pe care speră să le obţină acţionând într-un sens cu costurile pe care le implică acţiunea. Uneori suntem tentaţi să spunem că oamenii acţionează din capriciu sau dintr-un impuls de moment. Cineva se poate enerva şi lovi cu pumnul în perete. Un student poate ieşi val-vârtej din sala de examen trântind uşa. Acţionează el raţional ? Desigur, în măsura în care toată lumea se gândeşte la efectele acţiunilor întreprinse. Cei mai mulţi dintre noi se feresc să nu-şi rupă mâna dacă lovesc prea tare în zid sau se gândesc că oricum pică examenul indiferent de modul în care se manifestă când ies pe uşă.

Faptul că indivizii întreprind doar acele acţiuni care speră să le aducă cel mai mare câştig net nu înseamnă că aceştia sunt egoişti. Totul depinde de scopurile pe care şi le fixează oamenii. Unii sunt foarte interesaţi să câştige cât mai mulţi bani; altora le pasă foarte mult de impresia pe care o lasă colegilor şi prietenilor; pentru alţii este foarte important să-i ajute pe cei din jur; unora le face o adevărată plăcere să fure. Ţelurile pe care şi le fixează oamenii sunt nerelevante pentru economişti. Important este faptul că toţi oamenii încearcă să-şi realizeze cât mai bine scopurile, indiferent care sunt acestea. În plus, chiar şi cei mai altruişti semeni de-ai noştri, cei care se dedică ajutorării persoanelor nevoiaşe, s-ar descurca mai bine dacă ar dispune de mai mulţi bani.