Mijloace fixe ale firmei

1. Mijloacele fixe. Esenţa economică. Clasificarea şi structura

Pentru a desfăşura o activitate economică, orice firmă are nevoie de capital, care reprezintă unul din principalii factori ai activităţii economice. După rolul lor în procesul de producţie deosebim: cu capitalul fix şi cu capitalul circulant. De cantitatea, calitatea şi structura lor depinde în mare măsură rezultatul activităţii firmei. Def: Mijloacele fixe ale întreprinderii – sunt mijloacele de muncă care participă la procesul de producţie de mai multe ori, treptat îşi transferă valoarea asupra produsului finit pe măsura uzurii şi nu-şi schimbă sau îşi schimbă neesenţial forma sa natural-substanţial. Deosebim următoarele criterii de clasificare a mijloacelor fixe:

1) În dependenţă de modul de participare la activitatea firmei:

a) mijloace fixe productive – ele participă nemijlocit la procesul de bază (de producţie) sau crează condiţii pentru desfăşurarea normală a acestora.

b) mijloace fixe neproductive – ele sunt destinate pentru satisfacerea necesităţilor sociale ale angajaţilor firmei (puncte medicale, ospătării, baze de odihne, săli de sport).

2) În dependenţă de forma natural-substanţială (gradul de uzură, termenul de funcţionare utilă):

a) Clădiri, blocuri (imobil), de producere administrative, etc.

b) Construcţii: sonde de petrol, drumuri construite de firmă, ş.a.

c) Instalaţii de transmiţii (reţele electrice, telecomunicaţii, conducte)

d) Maşini şi utilaje: de forţă, de lucru (linii tehnologice), tehnica de calcul.

e) Mijloacele de transport: auto, feroviar, maritimi.

f) Inventari de producţie şi gospodării

3) În dependenţă de rolul lor la procesul de producţie:

a) Mijloace fixe active – care participă la procesul de producţie, transformînd obiectul muncii în produs finit.

b) Mijloace fixe pasive – creează condiţii pentru realizarea procesului de bază.

Se consideră progresivă structura mijloacelor fixe atunci cînd ponderea mijloacelor fixe active prevalează. În practica evidenţei contabile, la mijloace fixe se referă toate activele materiale valoarea cărora depăşeşte 1000 lei (???) şi durata de funcţionare utilă este mai mare de un an.

2. Metodele de evaluare a mijloacelor fixe

Mijloacele fixe sunt măsurate cu ajutorul indicatorilor naturali şi valorici. Deosebim următoarele metode de evaluare a mijloacelor fixe:

1) Valoarea iniţială a mijloacelor fixe – reprezintă valoarea lor la momentul înfiinţării sau procurării. MFi=P+Ch+Chm, P – preţul de cumpărare (achiziţionare), Ch – cheltuieli de transport, Chm – cheltuieli de montare şi instalare.

2) Valoarea de bilanţ a mijloacelor fixe MFb=Mfi-Uac; Uac=Um*t.

3) Valoarea reevaluată a mijloacelor fixe – are ca scop adaptarea valorii mijloacelor fixe (în caz de necesitate) şi ia în consideraţie acţiunea inflaţiei. Reevaluarea mijloacelor fixe se permite numai prin hotărîrile de guvern.

4) Valuarea uzurabilă Mfuz=MFinit-MFramasa;

5) Valoarea rămasă – reprezintă suma netă de bani pe care întreprinderea prevede să o obţină la expirarea duratei de funcţionare a mijlocului fix.

6) Valoarea medie anuală a mijloacelor fixe. (Formula 1 din caiet)