Modalități de Lansare în Afaceri

După ce întreprinzătorul s-a decis să-şi asume riscul şi să beneficieze de avantajele deţinerii unei mici afaceri, el trebuie să se decidă dacă va iniţia o afacere, dacă va achiziţiona una deja existentă sau va cumpăra o franchisă sau va activa în bază de patent. Decizia pe care o va lua depinde de situaţiile concrete în care se află întreprinzătorul şi în acest sens el trebuie să cunoască modul de evaluare a alternativelor pe care le are.

I. INIŢIEREA UNEI AFACERI PROPRII

Opţiunea pentru iniţierea unei afaceri proprii are la baza analiza atentă a avantajelor şi dezavantajelor unei asemenea întreprinderi şi va fi luată numai dacă avantajele vor fi mai mari decât dezavantajele.

A. Avantajele iniţierii propriei afaceri:

a. Satisfacţia de a face un lucru în manieră proprie. Mulţi dintre întreprinzători cred că cea mai bună cale de intrare în afaceri este aceea de a porni de la zero, în maniera dorită de întreprinzător. Pe măsură dezvoltării sporesc şi motivele de satisfacţie că o idee originală a devenit faptă. Întreprinzătorii ştiu că tot ce au realizat este rodul propriei lor gândiri. Şi banii şi satisfacţia sunt numai ale lor.

b. Evitarea unei proaste reputaţii. Nu toate afacerile supuse vânzării au o reputaţie bună. În unele cazuri fie magazinul, patronul au o reputaţie nesănătoasă. Iniţierea unei afaceri evită acest delicat aspect.

c. Folosirea necondiţionată a ideilor noi. Când un întreprinzător are o idee cu adevărat unică, s-ar putea să nu o poată folosi într-o afacere existentă, deoarece este mai greu să se transforme o afacere existentă într-un proiect dorit.

B. Dezavantajele iniţierii unei afaceri sunt:

a. Saturarea pieţei. Destul de frecvent, un competitor intră într-o piaţă fără un aflux de noi consumatori. Intr-un oraş mare acest fapt nu are o importanţă deosebită, însă în oraşele mici şi mijlocii se pot ivi mari dificultăţi. Competitorii existenţi nu-i primesc pe cei noi cu braţele deschise. Ei îi vor considera pe intruşi ca pe un pericol şi vor încerca să ia măsuri de menţinere a cercului lor de consumatori. Întreprinzătorii experimentaţi cunosc numărul aproximativ de consumatori de pe piaţa locală şi sunt conştienţi că partea lor de piaţă va fi protejată dacă numărul de concurenţi va fi minim. în aceste pieţe eliminarea noilor competitori cere un efort de grup.

b. Costul ridicat al noilor echipamente. Iniţierea unei afaceri, comparativ cu preluarea uneia existente, presupune, în mod normal, costuri mai mari datorită preţului echipamentelor. Uneori sunt disponibile echipamente învechite, însă întreprinzătorul trebuie să analizeze atent variantele posibile. Chiar dacă există echipamente învechite, costul lor poate să-1 depăşească pe cel al echipamentelor similare care s-ar obţine prin cumpărarea unei afaceri existente. In cadrul acestora, echipamentul se depreciază în timp, aşa că el va avea o valoare de inventar mult mai scăzută.

c. Necesitatea apelării la consultanţi. Iniţiind o afacere, întreprinzătorul îşi dă repede seama că nu poate răspunde la unele întrebări cum ar fi: cine sunt cei mai importanţi şi cei mai de încredere furnizori ?; ce afaceri va deţine peste câteva sezoane? etc. In mod normal, întreprinzătorul anterior ştie să răspundă la aceste întrebări. Când însă este începător într-o afacere, u este de mare folos sfatul unui vechi întreprinzător. Atunci când se începe o afacere de la zero, este necesar să existe câteva surse demne de încredere pentru astfel de informaţii.

d. Dificultatea cuceririi unei renume. Pentru mulţi întreprinzători, un obstacol important îl constituie învingerea inerţiei consumatorului. Numele creează o anumită încredere consumatorilor. Unii dintre ei ezită să intre în contact cu noi întreprinzători. Dacă preţurile produselor sau tarifele serviciilor sunt mari, probabilitatea de reuşită va fi destul de redusă.

Etapele iniţierii unei afaceri proprii. Iniţierea unei afaceri proprii - proces complex - etape. Acestea sunt: identificarea unei idei viabile de afaceri; evaluarea ideii de afaceri; evaluarea resurselor disponibile; evaluarea necesităţilor; corelarea resurselor cu necesităţile; elaborarea planului de afaceri.

a. Identificarea unei idei viabile de afaceri. Ideea de afaceri reprezintă adesea capitalul principal al întreprinzătorului. Sursele de identificare a unei idei viabile de afaceri sunt variate. Printre acestea mai importante sunt: activitatea profesională a întreprinzătorului, hobby-ul personal, studiul mediului (studierea nevoilor locuitorilor din zonă), aplicarea ideilor unor persoane care nu vor să se implice în afaceri, anunţurile din ziare şi reviste etc.

b. Evaluarea ideii de afaceri se face pe baza criteriilor de analiză a evaluării iniţierii unei afaceri proprii. Acestea sunt:

1. Evaluarea obiectivă a capacităţii antreprenoriale. Primul lucru pe care trebuie să-1 facă o persoană care doreşte să iniţieze o afacere este să-şi evalueze capacitatea antreprenorială.

2. Evaluarea cererii. Potenţialul întreprinzător trebuie să analizeze dacă există cerere pentru produsul / serviciul său.

c. Evaluarea resurselor. Este foarte greu ca un întreprinzător să pornească o afacere cu resurse puţine. De aceea el trebuie să-şi evalueze corect resursele pe care le are pentru a vedea dacă va putea face faţă cu succes cu aceste resurse sau va trebui să recurgă şi la alte resurse. Categoriile de resurse pe care trebuie să le aibă în vedere sunt: resursele materiale: local, apartament, autoturism, calculator etc.; resurse umane: rude, prieteni, parteneri care îl pot ajuta pe întreprinzător; resurse financiare: banii pe care îi are şi pe care înţelege sa-i investească în afacere.

d. Evaluarea necesităţilor. Derularea fiecărei afaceri necesită a mare varietate de resurse. De aceea, întreprinzătorul potenţial va trebui să evalueze investiţia iniţială în astfel de resurse. în principal, este nevoie de următoarele categorii de resurse pentru iniţierea unei afaceri: resurse materiale: clădire (construire, cumpărare sau închiriere), spaţii de producţie / comercializare, utilaje, materii prime etc.; resurse umane: forţa de muncă necesară derulării în bune condiţii a afacerii; resurse financiare: banii necesari iniţierii şi administrării afacerii.

e. Corelarea necesităţilor cu resursele şi analiza posibilităţilor de atragere a surselor de finanţare. Necesarul de resurse va trebui comparat cu resursele disponibile. Dacă necesarul va fi mai mare decât resursele proprii atunci întreprinzătorul va trebui să se gândească serios la atragerea altor resurse pentru a-şi putea desfăşura activitatea în bune condiţii. Un instrument util în acest sens îl constituie elaborarea planului de afaceri.

f. Elaborarea planului de afaceri.

Fazele avizării şi constituirii unei afaceri proprii. Traseul autorizării funcţionării unei firme este diferit în funcţie de forma juridică a acesteia, mai complicat în cazul societăţilor pe acţiuni şi mai simplu în cazul procurării unei patente de antreprenor particular.

Traseul autorizării întreprinderii în Republica Moldova:

1. Şedinţa de constituire.

2. Verificarea şi rezervarea denumirii firmei (40 zile, gratis, la Camera de Înregistrare).

3. Verificarea denumirii firmei la Centrul naţional de terminologie (3 lei).

4. Pregătirea documentelor de constituire.

a. decizia privind înfiinţarea întreprinderii – întreprinderea individuală,

b. contractul de constituire şi statutul – persoanele juridice,

c. contractul de arendă – întreprinderea de arendă.

Documentele trebuie să conţină următoarea informaţie: firma, sediul, data constituirii, genurile de activitate, răspunderea antreprenorului pentru obligaţiile întreprinderii, condiţiile de reorganizare şi lichidare a întreprinderii.

5. Deschiderea contului temporar la bancă.

6. Organizarea subscrierii la acţiuni (SA).

7. Achitarea taxei pentru înregistrarea întreprinderii (ÎI – 9 lei, SA, SRL – 54 lei).

8. Achitarea taxei de timbru (pentru întreprinderile cu capital social, taxa – 0,5% din capitalul social).

9. Depunerea documentelor la Camera Înregistrării de Stat (examinarea durează până la 15 zile):

a. cererea pentru înscrierea în Registrul de stat al comerţului,

b. documentele de constituire a întreprinderii,

c. documentul ce confirmă achitarea taxei pentru înregistrare,

d. documentul ce confirmă achitarea taxei de timbru (p/u întreprinderile cu capital social).

10. Întocmirea documentelor pentru primirea Codurilor statisticii de stat (12 lei).

11. Înregistrarea fiscală (timp de 10 zile după înregistrarea întreprinderii, poate dura 2-3 sămtămâni).

12. Deschiderea contului bancar (nu e obligator pentru ÎI).

13. Confecţionarea ştampilei (până la 400 lei).