Model Econometric de Studiu a Legăturilor dintre Religie și Economie

7.1. Context general

Din multiplele abordări posibile, şi aici trebuie remarcat faptul că am avut la dispoziţie rezultatul

complet – chestionar, caiet de prezentare şi baza de date (în special baza de date) – a unor serii de cercetări

socio-statistice profunde puse gratuit la dispoziţia publicului larg de către fundaţia OSF. Am folosit baza de date

a Barometrului de Opinie Publică din mai 2003 şi am încercat să surprindem conexiunile legate de apartenenţa

religioasă a populaţiei. Am utilizat varianta din anul 2003 pentru că în acea cercetare au fost incluse anumite

întrebări de interes în cazul analizei pe care intenţionam să o realizăm.

Apartenenţa religioasă este o componentă importantă a profilului socio-cultural a oricărei populaţii.

Este binecunoscut exempulul statului Israel, al cărei populaţii, a rezistat fără un spaţiu propriu aproape 2 milenii.

În România, religia a fost un factor determinant care a contribuit la ancorarea şi menţinerea unui spaţiu latin în

ciuda multiplelor presiuni din partea valurilor migratoare sau al diferitelor imperii la marginea cărora se situa ţara

din punct de vedere geografic.

Aşa cum preciza Max Weber cu aproape un secol în urmă255, religia joacă un rol important şi în

economie. În cele ce urmează vom încerca să analizăm şi eventual să comensurăm existenţa şi apoi

dimesiunea legăturii care există între fenomenul religios şi aspectul economic al vieţii. Din multitudinea de

abordări, urmare directă a limitării spaţiului existent, prezentăm în continuare doar câteva grupări şi analize.

Astfel, în prima parte a acestei secţiuni, prezentăm structura populaţiei din punct de vedere al apartenenţei

religioase; abordăm, apoi, fenomenul religios în combinaţie cu întrebarea “Cât de des mergeţi la biserică?”,

încercăm, apoi, să redesenăm noile ponderi corespunzătoare fiecărei confesiuni religioase în parte, utilizând

pentru aceasta, noţiunea de credincioşi practicanţi; iar în ultima secţiune prezentăm un model de regresie

neparametrică utilizat în estimarea veniturilor în funcţie de diverşi factori sociali – printre care şi apartenenţa

religioasă.

Figura 7.1. Distribuţia populaţiei din punct de vedere al apartenenţei religioase

În ceea ce priveşte structura populaţiei din punct de vedere al apartenenţei religioase (figura 7.1.),

rezultatele oferite de Barometrul de Opinie Publică – mai 2003, nu diferă foarte mult de rezultatele înregistrate

la recensământul populaţiei din 2002. Astfel, aproape 89,94% dintre respondenţi sunt ortodocşi, 2,94% romanocatolici,

3,48% protestanţi (reformaţi, luterani, evanghelici şi calvini), 2,25% neoprotestanţi (penticostali, baptişti,

adventişti şi evanghelişti) şi restul cu puţin peste 1% sunt fie fară religie, fie au altă religie, fie nu au dat un

răspuns.

255 Weber, M. Etica protestantă şi spiritul capitalismului, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2003

131

7.2. Analiza utilizând corelaţia neparametrică

În continuare, am grupat datele în funcţie de apartenenţa religioasă şi de naţionalitate. Pentru mai

multă claritate, deoarece românii au o pondere covârşitoare, am folosit o scară de 100% (procedeu pe care îl

vom folosi şi pentru celelalte grupări combinate) pentru fiecare naţionalitate (figura 7.2.).

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%

Români

Maghiari

Rromi - ţigani

Germani

Altă naţionalitate

Ortodocşi Romano-catolici Protestanţi Greco-catolici Neoprotestanţi

Fără religie Altă religie Nedeclarata

Figura 7.2. Repartitiţa respondenţilor în funcţie de naţionalitate şi apartenenţa religioasă

Aproape 90% dintre respondenţi sunt români, iar aceştia sunt în proporţie covârşitoare (94%)

ortodocşi. Din cele 6% care mai rămân, procente aferent altor religii, cei mai mulţi români s-au declarat

neoprotestanţi (2,08%); în continuare se situează romano catolicii (1,86%) iar celelalte religii au obţinut procente

de sub 1% fiecare. Remarcăm faptul că, deşi nu afectează prea tare ponderile finale din cauza procentului mic

existent, în cazul celorlalte naţionalităţi situaţia este diferită. Astfel, etnicii germani sunt 100% protestanţi; etnicii

maghiari sunt 65% protestanţi, 29% romano-catolici, 1,89% neoprotestanţi şi respectiv 3,14% sunt ortodocşi.

Majoritatea rromilor şi a celorlalte naţionalităţi sunt creştini ortodocşi, pe locul secund, la egalitate, având 7,41%

fiecare, situându-se protestanţii şi neoprotestanţii.

Pentru a ne susţine corectitudinea unei astefel de grupări am calculat unii coeficienţi prezentaţi la

secţiunea 3 pentru cazul unor variabile nominale polihotomice. Nu includem în rezultate coeficienţii bazaţi pe

valoarea testului χ 2 pentru că avem 70% dintre căsuţele tabelului cu valori mai mici ecât 5 şi există cazuri cu

celule unde valoarea este nulă. Rămân, aşadar, coeficienţii λ şi τ ai lui Goodman şi Kruskal precum şi

coeficientul de incertitudine (U); rezultatele sunt prezentate în tabelul 7.1.

Tabelul 7.1. Coeficienţii calculaţi pentru a testa existenţa legăturii dintre naţionalitate şi religie