Modelarea Deciziilor Financiar-Monetare

Modelarea deciziilor financiar-monetare

Introducere

Stimate Cursant,

Pentru început îţi urez bine ai venit în grupul celor care studiază „Modelarea deciziilor financiar-monetare”

„Modelarea deciziilor financiar-monetare” este un curs care se adresează studenţilor de la facultăţile cu profil economic şi care doresc să se specializeze în utilizarea modelelor economico-matematice pentru fundamentarea deciziei manageriale, în condiţii de eficienţă pentru organizaţie, utilizând tehnica de calcul.

Obiectivele cursului

Capitolul 1 Modelarea economico-matematică, alternativă la „experimentul” din ştiinţele exacte

Obiectivele capitolului 1

Termeni cheie: algoritm, algoritm euristic, algoritmul general al rezolvatorului de probleme, algoritmul general al compozitorului de probleme, experiment, metode exacte, metode aproximative, metode euristice, sistem real, model real, model abstract, modelare economico-matematică, modelare procedurală, modele deterministe, modele stochastice, modele fuzzy, soluţie admisibilă, soluţie subnominală, tatonări.

1.1. Premisele apariţiei modelării economico-matematice

La sfârşitul secolului al XIX-lea, reprezentanţii “şcolii clasice” de management: F.W. Taylor (1856-1915), H. Ford (1863-1947), H. Fayol (1841-1925) au formulat în lucrările lor o serie de principii şi metode de organizare şi conducere a organizaţiilor cu importante consecinţe economice şi au abordat, pentru prima dată, problema mecanismului de funcţionare a unei întreprinderi. Conceptele utilizate de ei, însă, nu aveau la bază informaţia şi decizia. Aceste concepte apar după 1950, prin reprezentanţii şcolii “neoclasice” de management: Peter Drucker, Alfred Sloan şi Ernest Dale, care, în condiţiile creşterii dimensiunii şi a complexităţii întreprinderilor, includ în organizarea şi conducerea întreprinderiilor şi activităţile de producere, recepţionare, transport, prelucrare şi stocare a informaţiilor în scopul fundamentării deciziilor.

Procesele decizionale, alături de cele informaţionale ocupă o pondere importantă atât la nivel macro, cât şi la nivel microeconomic.

Reprezentanţii şcolii clasice şi a managementului stiinţific au recunoscut, de asemenea, şi importanţa resurselor umane, limitându-se însă la aspectele legate de recompensarea corectă, acordarea unor stimulente economice şi la stabilirea de relaţii formale. Astfel, în cercetările legate de organizarea şi conducerea organizaţiilor sunt urmărite aspectele legate de activitatea informaţional-decizională, precum şi aspectele legate de relaţiile umane.

Cei care acordă atenţie deosebită comportamentului oamenilor în timpul procesului productiv sunt reprezentanţii “şcolii relaţiilor umane” (a comportamentului): Elton Mayo, Abraham Zalesnick şi D. C. Peltz.

Un rol important în promovarea informaţiei şi deciziei, ca elemente de bază ale managementului, a constituit-o apariţia primei generaţii de calculatoare electronice (deceniul V), a primelor lucrări de cibernetică şi a primelor echipe de cercetare operaţională.

În condiţiile creşterii complexităţii structurale şi funcţionale a întreprinderilor, a ridicării nivelului tehnic şi a gradului de specializare a profesiunilor apare necesitatea creşterii rigurozităţii în luarea deciziilor pentru optimizarea acestora. În această perioadă, alături de procedeele tradiţionale de luare a deciziilor, bazate pe intuiţie şi experienţă, apar procedee noi, ştiinţifice caracterizate prin fundamentarea teoretică şi practică pe baza unor metode matematice.