Extras din curs
1. Condiţiile de apariţie a modelarii economico-matematice
Bazele organizării producţiei moderne şi ale administraţiei
întreprinderilor industriale sunt puse la sfârşitul secolului XIX de către
F.W.Taylor (1856-1915) şi H. Ford (1863-1947). În lucrările lor au fost
formulate o serie de principii şi metode de organizare şi conducere cu
importante consecinţe economice, punându-se pentru prima oară problema
abordării raţionale a mecanismului funcţionării unei întreprinderi.
Organizarea şi conducerea întreprinderii moderne include activităţile
de producere, recepţionare, transport, prelucrare şi stocare de informaţii în
scopul luării deciziilor.
Procesele decizionale, alături de cele informaţionale, ocupă o pondere
însemnată atât la nivel macro, cât şi microeconomic.
Odată cu apariţia primei generaţii de calculatoare electronice, (anii
`50), a primelor lucrări de cibernetică şi a primelor echipe de cercetare
operaţională, se promovează informaţia şi decizia printre elementele de bază
ale etapei ce se parcurge.
În legătură cu procesele decizionale se pun probleme noi, se doreşte
mai multă rigurozitate, decidentul să adopte decizii optime sau apropiate de
cele optime. Toate acestea se cer a fi rezolvate în condiţiile creşterii
complexităţii structurale şi funcţionale a întreprinderilor, ale ridicării
nivelului de tehnicitate a instalaţiilor şi corespunzător unor specializări
accentuate a profesiunilor.
Procedeele ştiinţifice moderne de luare a deciziilor se caracterizează
prin fundamentarea teoretică, bazată în general pe metode matematice, cu
păstrarea unei orientări generale practice şi realiste.
Modelarea economico-matematică este folosită de manager ca o
alternativă la „experimentul” utilizat în ştiinţele exacte.
„Experimentul” în sensul strict al cuvântului (adică modificarea fizică
a valorilor variabilelor) nu este posibil sau este neraţional atunci când este
vorba de probleme economice, organisme militare-guvernamentale, sisteme
ce nu pot fi supuse în ansamblu experimentării. (De exemplu în industrie o
companie nu-şi poate permite riscul unui faliment de dragul unui
experiment).
Aceste realităţi au condus la la o adevărată revoluţie informaţionaldecizională
în domeniul organizării şi conducerii, perioadă în care s-au
conturat următoarele discipline, ca discipline privind conducerea:
- cercetarea operaţională – definită pe scurt „pregătirea ştiinţifică a
deciziilor”, a apărut în perioada celui de-al doilea război mondial şi se
caracterizează prin procesul de elaborare a unor modele economicomatematice
ce conduc la decizii optime sau aproape optime.
Modelarea şi simularea sistemelor economice
2
- cibernetica- este ştiinţa care se ocupă de conducerea şi reglarea
sistemelor complexe;
- informatica- reprezintă disciplina prelucrării datelor cu ajutorul
echipamentelor electronice;
-psihologia organizării -care a apărut ca şi o nouă orientare în
disciplinele conducerii, în jurul anului 1950, dată fiind existenţa omului care
ia decizii în legătură cu funcţionarea eficientă a unui organism economic;
- teoria generală a sistemelor – propune o perspectivă sintetizatoare a
ideilor privind diversele orientări în ştiinţele organizării şi conducerii.
Modelarea şi simularea proceselor economice are legături strânse cu
toate aceste domenii şi este concepută astfel încât să ofere economiştilor
(inginerilor economişti) o serie de modele şi tehnici necesare acţiunilor
manageriale la nivel microeconomic. Deoarece rezolvarea problemelor
manageriale din întreprinderi nu se poate realiza cu un model matematic
„pur”, s-au conceput modele economico-matematice deosebit de elastice,
care să surprindă atât legitatea de desfăşurare a fenomenului, cât şi dinamica
acestuia. S-a făcut apel, pe lângă modelele fundamentale din teoria
stocurilor, fire de aşteptare, teoria grafelor, şi la teoria probabilităţilor, teoria
lanţurilor Markov, teoria mulţimilor vagi, programare dinamică, tehnici de
simulare.
Modelarea şi simularea proceselor economice este un domeniu
economic de graniţă cu tehnica de calcul şi matematica, care se ocupă de
fundamentarea deciziei manageriale în condiţii de eficienţă pentru
producător, cu ajutorul unor modele matematice flexibile şi cu posibilitatea
utilizării tehnicii simulării.
Managementul ca „ştiinţa tehnicilor de conducere şi gestiune a
întreprinderii” reprezintă „arta şi ştiinţa de a conduce”, iar în acest sens
modelarea economică oferă managerului latura riguroasă a acţiunilor sale,
modalităţi multiple de punere de acord a resurselor (umane, materiale,
financiare) existente cu obiectivele formulate pentru o anumită perioadă de
timp, oferindu-i posibilitatea de a gândi şi a decide „mai bine” şi „mai
repede” fără să denatureze realitatea.
2. Metode de culegere şi prelucrare a datelor folosite în modelarea
economico-matematică
Toate adaptările modelarii matematice la fenomenele economice
concrete au la bază o concepţie mai corectă asupra mărimilor (indicatorilor)
care intervin în procesul fundamentării complexe a deciziei. Aceste mărimi
implică observări, anchete, raportări, etc., care permit măsurarea lor cu
diferite grade de precizie, conform fig.1.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Modelarea si Simularea Sistemelor Economice.pdf