Modelarea și Simularea Sistemelor Economice

1. Condiţiile de apariţie a modelarii economico-matematice

Bazele organizării producţiei moderne şi ale administraţiei

întreprinderilor industriale sunt puse la sfârşitul secolului XIX de către

F.W.Taylor (1856-1915) şi H. Ford (1863-1947). În lucrările lor au fost

formulate o serie de principii şi metode de organizare şi conducere cu

importante consecinţe economice, punându-se pentru prima oară problema

abordării raţionale a mecanismului funcţionării unei întreprinderi.

Organizarea şi conducerea întreprinderii moderne include activităţile

de producere, recepţionare, transport, prelucrare şi stocare de informaţii în

scopul luării deciziilor.

Procesele decizionale, alături de cele informaţionale, ocupă o pondere

însemnată atât la nivel macro, cât şi microeconomic.

Odată cu apariţia primei generaţii de calculatoare electronice, (anii

`50), a primelor lucrări de cibernetică şi a primelor echipe de cercetare

operaţională, se promovează informaţia şi decizia printre elementele de bază

ale etapei ce se parcurge.

În legătură cu procesele decizionale se pun probleme noi, se doreşte

mai multă rigurozitate, decidentul să adopte decizii optime sau apropiate de

cele optime. Toate acestea se cer a fi rezolvate în condiţiile creşterii

complexităţii structurale şi funcţionale a întreprinderilor, ale ridicării

nivelului de tehnicitate a instalaţiilor şi corespunzător unor specializări

accentuate a profesiunilor.

Procedeele ştiinţifice moderne de luare a deciziilor se caracterizează

prin fundamentarea teoretică, bazată în general pe metode matematice, cu

păstrarea unei orientări generale practice şi realiste.

Modelarea economico-matematică este folosită de manager ca o

alternativă la „experimentul” utilizat în ştiinţele exacte.

„Experimentul” în sensul strict al cuvântului (adică modificarea fizică

a valorilor variabilelor) nu este posibil sau este neraţional atunci când este

vorba de probleme economice, organisme militare-guvernamentale, sisteme

ce nu pot fi supuse în ansamblu experimentării. (De exemplu în industrie o

companie nu-şi poate permite riscul unui faliment de dragul unui

experiment).

Aceste realităţi au condus la la o adevărată revoluţie informaţionaldecizională

în domeniul organizării şi conducerii, perioadă în care s-au

conturat următoarele discipline, ca discipline privind conducerea:

- cercetarea operaţională – definită pe scurt „pregătirea ştiinţifică a

deciziilor”, a apărut în perioada celui de-al doilea război mondial şi se

caracterizează prin procesul de elaborare a unor modele economicomatematice

ce conduc la decizii optime sau aproape optime.

Modelarea şi simularea sistemelor economice

2

- cibernetica- este ştiinţa care se ocupă de conducerea şi reglarea

sistemelor complexe;

- informatica- reprezintă disciplina prelucrării datelor cu ajutorul

echipamentelor electronice;

-psihologia organizării -care a apărut ca şi o nouă orientare în

disciplinele conducerii, în jurul anului 1950, dată fiind existenţa omului care

ia decizii în legătură cu funcţionarea eficientă a unui organism economic;

- teoria generală a sistemelor – propune o perspectivă sintetizatoare a

ideilor privind diversele orientări în ştiinţele organizării şi conducerii.

Modelarea şi simularea proceselor economice are legături strânse cu

toate aceste domenii şi este concepută astfel încât să ofere economiştilor

(inginerilor economişti) o serie de modele şi tehnici necesare acţiunilor

manageriale la nivel microeconomic. Deoarece rezolvarea problemelor

manageriale din întreprinderi nu se poate realiza cu un model matematic

„pur”, s-au conceput modele economico-matematice deosebit de elastice,

care să surprindă atât legitatea de desfăşurare a fenomenului, cât şi dinamica

acestuia. S-a făcut apel, pe lângă modelele fundamentale din teoria

stocurilor, fire de aşteptare, teoria grafelor, şi la teoria probabilităţilor, teoria

lanţurilor Markov, teoria mulţimilor vagi, programare dinamică, tehnici de

simulare.

Modelarea şi simularea proceselor economice este un domeniu

economic de graniţă cu tehnica de calcul şi matematica, care se ocupă de

fundamentarea deciziei manageriale în condiţii de eficienţă pentru

producător, cu ajutorul unor modele matematice flexibile şi cu posibilitatea

utilizării tehnicii simulării.

Managementul ca „ştiinţa tehnicilor de conducere şi gestiune a

întreprinderii” reprezintă „arta şi ştiinţa de a conduce”, iar în acest sens

modelarea economică oferă managerului latura riguroasă a acţiunilor sale,

modalităţi multiple de punere de acord a resurselor (umane, materiale,

financiare) existente cu obiectivele formulate pentru o anumită perioadă de

timp, oferindu-i posibilitatea de a gândi şi a decide „mai bine” şi „mai

repede” fără să denatureze realitatea.

2. Metode de culegere şi prelucrare a datelor folosite în modelarea

economico-matematică

Toate adaptările modelarii matematice la fenomenele economice

concrete au la bază o concepţie mai corectă asupra mărimilor (indicatorilor)

care intervin în procesul fundamentării complexe a deciziei. Aceste mărimi

implică observări, anchete, raportări, etc., care permit măsurarea lor cu

diferite grade de precizie, conform fig.1.