Extras din curs
Capitolul 1
NATURA MONEDEI
ÎN ECONOMIA CONTEMPORANĂ
Conceptul de monedă este unul dintre cele mai controversate. În zilele noastre, când Europa instituie o monedă unică şi ţinând seama de dezbaterile suscitate de instaurarea monedei EURO, decodificarea acesteia devine tot mai dificilă. Să apreciezi incidenţa monedei asupra economiei şi a societăţii şi mai ales să înţelegi funcţionarea economiilor moderne care sunt economii monetare, presupune înţelegerea fenomenelor monetare. Diversitatea percepţiilor nu este totuşi un motiv suficient pentru a evita abordarea sau pentru a estima că moneda nu poate fi definită. Dimpotrivă, ţinând cont de această diversitate, se impune abordarea multidimensională a instrumentului monetar. De aceea majoritatea specialiştilor au încercat să explice natura monedei dezvoltând succesiv trei modalităţi de abordare:
a) abordarea instituţională, considerând moneda ca o instituţie specifică economiei de schimb;
b) abordarea funcţională, insistându-se asupra funcţiilor pe care moneda le îndeplineşte;
c) abordarea proprietăţilor pe care trebuie să le îndeplinească moneda pentru a-şi îndeplini menirea în economie şi societate.
1.1 Abordarea instituţională a monedei
În economia de piaţă, complexă şi descentralizată, moneda este singurul instrument de schimb, servind drept contrapartidă la oferte şi la toate celelalte bunuri.
Prezenţa monedei nu este necesară nici în economia de autoconsum, nici în economia de autosubzistenţă, nici chiar în economia care aparţine domeniului public sau comunitară, în care nevoile sunt satisfăcute direct prin munca unui grup, sub controlul unei autorităţi centralizate. Ea se impune numai într-o economie de schimb. Totuşi, se poate concepe ca o economie de schimb să funcţioneze fără monedă prin substituirea ei cu relaţiile de troc, prin intermediul cărora agenţii economici schimbă bunuri contra bunuri. Se poate însă demonstra că monetizarea constituie momentul esenţial al raţionalizării economiei de schimb.
1.1.1 Economia de schimb şi costurile sale
Descrierea economiei de schimb este posibilă luând ca exemplu un grup de indivizi care trăiesc pe o insulă relativ întinsă şi cu relief accidentat. Activitatea indivizilor este aici descentralizată şi nevoile lor sunt diferenţiate. Drept consecinţă indivizii doresc să schimbe bunurile lor, dar întâmpină dificultăţi atunci când urmăresc să intre în relaţii cu alţi indivizi pentru a-şi însuşi alte bunuri. Această situaţie este caracteristică oricărei economii descentralizate confruntată cu diversificarea nevoilor şi a sistemului de producţie, necesitatea şi dificultatea schimbului, fenomene care impun organizarea progresivă a tranzacţiilor.
Indivizii care locuiesc într-o parte a insulei trebuie să întreprindă la intervale regulate expediţii în partea cealaltă, pentru a obţine bunuri care se produc aici contra propriilor lor bunuri. Dar fiecare expediţie implică eforturi, timp şi cheltuieli. Altfel spus, schimbul de bunuri presupune costuri specifice, altele decât costurile producerii bunurilor respective, care se împart în două categorii:
- costurile de tranzacţie, care includ cheltuieli ocazionate de transportul mărfurilor, precum şi cantitatea de timp şi de efort necesară pentru a realiza o dublă coincidenţă între dorinţele de a schimba bunuri: fiecare din cei doi parteneri trebuind să dispună de bunul pe care celălalt vrea să-l achiziţioneze;
- costurile de aşteptare, care includ atât costurile subiective pe care indivizii le suportă când trebuie să amâne satisfacerea nevoilor lor, cât şi costurile obiective care însumează cheltuielile de stocare şi deteriorările suferite pe timpul depozitării şi al transportului.
Agenţii economici care formează grupul luat ca exemplu trebuie să facă faţă unei alegeri economice şi anume să determine periodicitatea expediţiilor, astfel încât costurile obiective şi subiective implicate de schimbul de mărfuri să fie minime.
Costurile de tranzacţie, CT, sunt legate de expediţie oricare ar fi volumul mărfurilor schimbate. Cuantumul lor pe unitatea de timp este cu atât mai redus cu cât intervalul între două expediţii este mai mare şi volumul bunurilor schimbate mai important. Deci, aceste costuri descresc în raport cu timpul scurs între două expediţii.
Costurile de aşteptare, CA, cresc în raport cu timpul care separă două expediţii.
Aspectele relatate permit construirea unei curbe a costului total al schimbului, C, care cumulează cele două categorii de costuri, curbă care comportă un minim într-un anumit punct (graficul 1.1).
Preview document
Conținut arhivă zip
- Moneda.doc
Alții au mai descărcat și
Capitolul 1. Piata monetara: aspecte generale 1.1. Piata monetara: definitie, încadrare si evolutie Piata monetara este o piata a monedei...
Potrivit statutului său, Banca Naţională a României are ca obiectiv fundamental asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor. Totodată, Banca...
Content of the course* Introduction to macroeconomics: the circular flow of income and national accounts Economic growth Saving and investment;...
CAPITOLUL I ÎNTREPRINDEREA ŞI ECONOMIA NAŢIONALĂ 1.1. Complexul economic naţional Procesul de dezvoltare economică a unei naţiuni a condus la...
Prelegere (2 ore): 1. Etapele procesului de creditare. 2. Etapa preliminară privind informarea – documentarea reciprocă banca – solicitant. 3....
Piata monetara este o piata a capitalurilor pe termen scurt si foarte scurt . Existenta acestei banci este legata de faptul ca unele banci sunt...
Tema 1. Rolul şi conţinutul comunicaţiilor de marketing ale întreprinderii 1. Obiectivele şi conţinutul comunicaţiilor de marketing 2. Factorii -...
CAPITOLUL I MONEDA SI ROLUL SÃU ÎN VIATA ECONOMICO-SOCIALÃ 1.1. Concept, definire, forme Nu se poate aborda chestiunea monedei fãrã a face mai...
Te-ar putea interesa și
INTRODUCERE Prima manifestare concretă a realităţii internaţionale este piaţa pe care se efectuează schimbul unei monede naţionale pe altă monedă...
INTRODUCERE Istoria monedei euro a început aproape acum 50 de ani în urmă, prin semnarea a Tratatului de la Roma în anul 1957 de către cele șase...
Introducere Euro este moneda unică a Uniunii Monetare Europene (European Monetary Union - EMU), adoptată de 11 State Membre UE de la 1 ianuarie...
INTRODUCERE O problemă fundamentală a economiei monetare este procesul de formare a cererii de monedă.Noţiunea de „cerere de monedă”este relativ...
CAP 1. Moneda şi cererea de monedă 1.1. Prezentare Din timpuri imemoriale , toate societăţile au folosit un tip sau altul de monedă. Moneda este...
1. CADRUL INSTITUTIONAL AL OFERTEI DE MONEDA In economiile contemporane, sistemul financiar-bancar se compune, de regula din urmatoarele categorii...
Capitolul 1. Funcţiile unei monede internţionale 1.1 Funcţiile monedei Plecând de la etimologie, cuvântul monedă işi are originile în latinescul...
1. Moneda. 1.1.Definiţia monedei. Cuvântul monedă provine din latinescul “moneta”, care înseamnă “a prevesti, a avertiza”. Conform legendei,...