Monedă și Credit

CAPITOLUL I

MONEDA : ORIGINE, FORME, FUNCTII

1.1.Conceptul de moneda

1.2.Formele istorice ale monedei

1.3.Clasificarea semnelor monetare

1.4.Functiile monedei

În tarile cu economie de piata, moneda, creditul si sistemul bancar au un rol determinant în organizarea si functionarea proceselor economice, în reglarea circuitelor la nivel micro si macroeconomic. Domeniul monetar este o componenta de prima importanta a sistemului economic care, în permanenta, a fost si este framântat de neliniste si incertitudine.

1.1.Conceptul de moneda

Cuvântul „moneda” vine de la termenul latin „moneta”, derivat din verbul „moneo” care în traducere înseamna „a avertiza”. Legatura dintre ideea de avertisment si ideea monetara este pur accidentala si de natura istorica si vine de la faptul ca templul în care s-au confectionat piesele monetare la Roma, care celebrau victoria asupra regelui Epirului (Grecia) în anul 275 î.e.n. apartinea zeitei Junona (sotia lui Jupiter), careia i se atribuiau capacitati de prezicere a evenimentelor.

Notiunea de moneda este extrem de complexa, dificil de definit si de cuantificat. În timp, moneda a înregistrat o evolutie de la concret la abstract, fapt ce demonstreaza valabilitatea celor doua acceptiuni date monedei: calitatea sa de marfa si de creanta.

Moneda constituie cel mai lichid activ, care poate fi schimbat direct si imediat cu altul. Ea este un bun indirect cu drept de creanta, un bun cu proprietati formale, dar substantiale, recunoscute prin uzanta (traditii de piata sau lege). Moneda este o creanta fara scadenta, un instrument care transforma schimbul direct (trocul) în schimb indirect, iar cu cât activitatea economica se intensifica cu atât moneda este mai solicitata.

În lucrarile de specialitate si în vorbirea curenta se utilizeaza atât notiunea de bani cât si cea de moneda. Privita în sens restrâns, moneda reprezinta ”piesa de metal – aur, argint, cupru, etc. – care are forma de disc plat si serveste ca mijloc de circulatie, de plata si de tezaurizare” . Astfel privita notiunea de moneda nu se identifica cu cea de bani ci, relatia dintre cele doua este de incluziune. În prezent termenul de moneda se foloseste mai ales în sensul sau larg, fapt ce suprapune cele doua concepte. Privit în sens larg, termenul de moneda cuprinde si alte active, cvasimonetare (acele active care au caracteristici apropiate de cele ale monedei în sens restrâns).

Utilitatea specifica a monedei provine din acceptarea ei generala si universala, acceptare bazata pe:

- fundamentul material, primordial în perioada în care au circulat monede metalice; în aceste conditii acceptarea era generata de faptul ca moneda metalica avea valoare proprie, valoare care depindea de valoarea metalului monetar, dimensiunile monedei si titlul aliajului monetar;

- fundamentul autoritar sau institutional potrivit caruia moneda-semn circula la o valoare stabilita si impusa de lege;

- fundamentul psiho-social conform caruia o moneda este acceptata si folosita într-o comunitate la o valoare care variaza în functie de încrederea pe care o au agentii în moneda, aceasta fiind fiduciara (cu o valoare fictiva, conventionala).

Sintetizând cele spuse mai sus putem încerca sa raspundem la întrebarea “CE ESTE MONEDA?”, cu urmatoarea definitie: moneda este un bun sau un activ ale carei forme si moduri de emisiune variaza si care este acceptat într-un anumit spatiu pentru evaluarea si reglementarea schimburilor si constituirea de rezerve.

1.2.Formele istorice ale monedei

Moneda a aparut ca o consecinta a procesului obiectiv de dezvoltare a productiei si a schimbului cu care a evoluat paralel si neîntrerupt. Moneda este o institutie sociala puternic dependenta de contextul în care ea se înscrie. Formele monedei societatilor traditionale sunt diferite de cele ale societatilor capitalismului liberal si de formele contemporane.