Monedă și Credit

1. Moneda: concept, functii, rol

Rolul monedei în viata economica si sociala necesita abordarea evolutiei si a functiilor

îndeplinite de aceasta înca din perioada circulatiei pieselor din metale pretioase.

Trecerea economiilor de la forma preponderent naturala (bazata pe troc) la economia de

schimb, concurentiala, antreneaza importante modificari în rolul îndeplinit de bani în cadrul

tuturor laturilor activitatii umane si economice. Posibilitatea utilizarii, sau nu, a banilor ca

instrumente pentru reglarea mecanismelor economiei este evidentiata în cadrul teoriilor care s-au

dezvoltat prin studierea acestui domeniu.

În primul rând, se remarca teza neutralitatii potrivit careia, fenomene precum crizele

economice, recesiunea, somajul nu pot fi reglate prin instrumentarea masei monetare. Rolul activ

al monedei ca instrument de influentare a economiei a fost evidentiat, pentru prima data, de

economistul John Maynard Keynes, care în lucrarea „Teoria generala a folosirii mânii de lucru, a

dobânzii si a banilor” (1936) demonstreaza modul în care statul poate regla circulatia monetara si

creditul în scopul echilibrarii economiei.

O reconsiderare esentiala a rolului banilor în viata economica este realizata în cadrul

teoriei cunoscute sub numele de „monetarism”.

Potrivit acestei conceptii, se sustine ideea unei cresteri anuale a masei monetare în

circulatie cu 3-5 % anual, ceea ce asigura cantitatea de moneda necesara platilor, fara antrenarea

de fenomene inflationiste. Reprezentantii monetarismului sunt cunoscuti în literatura de

specialitate ca reprezentanti ai „Scolii de la Chicago” în frunte cu Milton Friedman, si sunt

apreciati ca principalii oponenti ai modului de gândire Keynesian.

Indiferent de teoriile care au fost formulate cu privire la utilizarea monedei ca instrument

al reglarii vietii economice, esential este ca în contextul economiilor contemporane, desi s-au

produs modificari importante din punct de vedere al formei de existenta moneda continua sa

îndeplineasca rolul de etalon al valorii, instrument de plata si mijloc de tezaurizare.

1.1. Delimitari între conceptul de moneda si bani

În limbaj curent si în literatura de specialitate se utilizeaza atât termenul de „bani” cât si

cel de „moneda”.

Termenul de moneda, folosit în special în limbajul poporului francez, englez, italian

desemneaza, potrivit definitiei data de dictionarul Larousse, „o piesa de metal, emisa de

autoritatea suverana, pentru a servi ca mijloc de schimb”. Potrivit aceleeasi definitii,

termenul de moneda este de origine latina si provine de la numele zeitei Junon Moneta, în

templul careia romanii bateau monede.

În limbajul altor popoare: român, rus, german se utilizeaza cu aproximativ acelasi sens,

termenul „bani”. Potrivit dictionarului explicativ al limbii române, prin bani se întelege

„echivalentul general al valorii marfurilor; moneda de metal sau de hârtie recunoscuta ca

mijloc de schimb si de plata”. Etimologic, termenul de bani are provenienta necunoscuta.

Din definitii rezulta ca între cele doua notiuni exista diferente cantitative si calitative,

astfel:

• notiunea de bani este mai cuprinzatoare si mai veche decât cea de moneda, întrucât

cuprinde toate mijloacele de schimb1;

• notiunea de moneda este denumirea generica acordata pieselor metalice.

Din aceasta abordare rezulta ca notiunea de moneda nu se identifica cu banii, aceasta

reprezentând doar o parte a masei banesti.

1 Eugen Vasilescu – Circulatia baneasca si Creditul, EDP, 1980, pag.15

Capitolul - 1 Moneda si masa monetara

La conturarea diferentei dintre moneda si bani contribuie si alte argumente:

• banii sunt o marfa, prin urmare sunt un bun economic, rezultat al unor legi obiective;

• moneda, în schimb, este un acord de vointa dintre oameni, pe de-o parte, si presupune existenta

autoritatii emitente, care decide cu privire la forma monedei si a metalului din care este

confectionata.

În limba româna, s-a utilizat o perioada de timp termenul de moneta (în 1932, Victor

Slavescu a publicat un curs denumit Moneta, Credit, Schimb), de la care au derivat termenii

„monetar”, „monetarie”. Termenul de moneda, recomandat de Academia Româna provine din

limba greaca veche (monedha).

În prezent, termenul de moneda se foloseste în sens larg, ceea ce înseamna luarea în

considerare atât a pieselor metalice, cât si a bancnotelor si a banilor de cont. Din acest punct de

vedere, se poate considera ca cei doi termeni sunt similari, ceea ce conduce si la similitudinea

dintre circulatie monetara si circulatie baneasca2.

1.2. Functiile monedei

Definirea monedei si masurarea acesteia reprezinta o operatiune dificila, fara a ajunge sa

fie perfect riguroasa, dupa cum o demonstreaza dezbaterile dintre teoreticieni, pe de o parte, si

cele dintre statisticieni, pe de alta parte.

Exista doua definitii care pot fi atribuite monedei, astfel:

• definirea functionala (prin analizarea functiilor monedei);.

• definirea statistica (prin analizarea indicatorilor si agregatelor monetare).

Formele pe care le îmbraca moneda sunt numeroase si în continua schimbare, ceea ce

conduce la definirea acesteia prin functiile pe care le îndeplineste.

Desi exista unele divergente de opinii cu privire la numarul functiilor îndeplinite de

moneda, în esenta acestea sunt urmatoarele, cu posibilitatea regruparii si a divizarii într-un

numar mai mare sau mai mic:

A) functia de standard sau etalon al valorii

B) functia de unitate de cont

C) functia de mijloc de plata (si de schimb)

D) functia de rezerva a valorii (sau mijloc de tezaurizare)

E) functia de standard al platilor amânate

Îndeplinirea acestor functii ale monedei trebuie analizata în contextul economiilor

monetare, în cadrul carora moneda reprezinta principala modalitate prin care sunt realizate

tranzactiile.