Moneda și Rolul sau în Economie

1. Moneda si functiile sale

Definirea monedei se poate face atât prin relevarea continutului sau cât si prin evidentierea functiilor sale. Într-o definire extensiva moneda este constituita din ansamblul mijloacelor de plata direct  utilizabile pentru a efectua platile pe pietele de bunuri si servicii adica, ansamblul de active acceptate pentru a regla datoriile generate de schimbul de marfuri.

Moneda apare ca un activ care poate fi detinut, împrumutat, schimbat, conservat. Pentru a fi acceptata de catre toti agentii economici valoarea monedei trebuie sa se bazeze pe încrederea celor care o vor detine, încredere circumscrisa unei anumite comunitati nationale sau internationale.

Aflându-se în centrul vietii economice si sociale, moneda sub toate formele sale reprezinta un instrment de utilitate permanenta pentru toti agentii economici. Unii cercetatori atribuie monedei însusirile de a reprezenta si a masura orice valoare ajungând la concluzia ca orice marfa poate fi moneda. Altii neaga calitatea de marfa a monedei atribuindu-i numai însusiri subiective definind-o ca o conventie sociala, artificiala.

A treia categorie de teoreticieni prezinta moneda într-o dubla acceptiune: atât ca marfa cu însusiri intrinsece deosebite si având o existenta obiectiva cât si ca o creanta asupra emitentului sau a economistului, un semn am monedei marfa, o expresie a vointei oamenilor.

Moneda marfa si-a pierdut definitiv locul în mecanismele monetare, dezvoltarea vietii economice dând câstig de cauza si rol preponderent monedei semn, aceasta fiind în prezent forma de existenta a monedei.

Moneda semn apare în aceasta calitate ca un bun indirect reprezentând un drept de creanta. Utilitatea sa nefiind directa trebuie cautata în utilitatea bunurilor si serviciilor ce pot fi achizitionati cu ajutorul monedei.

Indiferent de acceptiunea data monedei, exista o apreciere generala potrivit careia ea îndeplineste mai multe functii:

Instrument unic de tranzactionare

Etalon al valorii

Instrument de rezerva a valorii.

Într-o econime de schimb moneda serveste drept contrapartida între oferta si cererea tuturor bunurilor si serviciilor pe toate pietele.

Aceasta functie a monedei poate fi analizata fie insistând asupra caracterului universal ca instrument al tranzactiilor fie dezvoltând rolul finantator al monedei pentru ca ea reprezinta singurul mijloc de a cumpara bunuri si servicii. Referitor la primul aspect o tranzactie poate avea loc fara moneda dar existenta ei usureaza realizarea schimbului.

Trocul prezinta trei dificultati majore deoarece necesita întâlnirea a doi agenti economici fiecare dorind în acelasi moment sa se lipseasca de un bun sau sa faca un serviciu pe care celalalt doreste sa în dobândeasca; necesita posibilitatea de comparatie între cele doua elemente care fac obiectul cesiunii, necesita divizibilitatea bunurilor ce se propun a fi schimbate.

Deci insuficienta trocului conduce la înlocuirea lui cu schimbul indirect. Totusi, si în prezent trocul reapare în momentele de mare incertitudine, fie de ordin general cum ar fi conflicte militare, fie de ordin monetar cazul dereglarii sistemului monetar. Trocul se poate utiliza datorita proceselor inflationiste puternice adica atunci când preturile cresc vertiginos la intervale foarte mici.

Un alt motiv pentru utilizarea trocului- preturile nu pot fi ajustate la echilibru, adica se instituie controlul preturilor caz în care cererea ar putea depasi substantial oferta la preturi controlate.

Moneda înlatura inconvenientele trocului ducând la o disociere a acestei operatiuni unice în doua operatiuni, o operatiune de vânzare care permite obtinerea monedei ce se utilizeaza apoi în operatiunea de cumparare. Acest rol al monedei se gaseste la originea specalizarii muncii. În aceste conditii agentii economici cedeaza rezultatul muncii lor, si primesc în schimb moneda adica numitorul comun acceptat de toti agentii economici si care le permite sa cumpere orice bun sau sa se elibereze de orice datorie.

În legatura cu cel de-al doilea aspect, se considera ca existente prealabila a unor încasari în moneda este conditia tuturor tranzactiilor reale.