Negociere și Contractare

. Specificul tranzacţiilor de comerţ exterior

1. Tranzacţia de comerţ exterior: definire, fundamentare

1.1. Sfera afacerilor internaţionale

1.2. Natura tranzacţiilor de comerţ exterior

1.3.Dezvoltarea tranzacţiilor internaţionale: motivaţii, fundamentare

2. Modalităţi de realizare a tranzacţiilor de comerţ exterior

2.1. Exportul direct

2.2. Intermediarii

2.3. Comercianţii

Tranzacţiile de comerţ exterior reprezintă o componentă a sferei afacerilor (sau tranzacţiilor) internaţionale, în raport cu care se particularizează prin natura obiectului, calitatea participanţilor şi mecanismele de realizare.

Principala formă a tranzacţiilor de comerţ exterior o reprezintă exportul-importul de mărfuri, bunuri corporale. Aceste operaţiuni se pot realiza sub forma exportului direct făcut de producători sau prin implicarea caselor de comerţ şi a firmelor de comerţ exterior.

Firmele care desfăşoară tranzacţii de comerţ exterior îşi elaborează strategii şi îşi organizează structuri specifice pentru aceste domenii, urmărind valorificarea resurselor umane şi materiale potrivit exigenţelor pieţei internaţionale.

Afacerile internaţionale – se precizează într-o lucrare de specialitate americană – reprezintă o “carieră tulburătoare” şi un fel de “chemare romantică”, ce devine irezistibilă pentru mulţi întreprinzători care vor să înceapă o afacere sau să se angajeze într-un domeniu de maturitate profesională. [1]

1. Tranzacţia de comerţ exterior: definire, fundamentare

1.1. Sfera afacerilor internaţionale

În termeni generali, o afacere (business) poate fi definită ca o formă de activitate ce presupune utilizarea unor resurse (umane, materiale, financiare) în scop lucrativ, adică pentru obţinerea de câştig (profit).

Realizarea unei afaceri implică reunirea mai multor condiţii:

- interacţiunea agenţilor economici şi încheierea de înţelegeri /tranzacţii (business deals);

- crearea unor structuri care să permită mobilizarea şi dirijarea resurselor în scopuri lucrative (firme- business firms )

- asumarea riscului privind rezultatele viitoare ale afacerii, în condiţiile caracterului complex al mediului– economic, politic, instituţional – în care se realizează afacerea;

- asigurarea sustenabilităţii procesului, adică a reluării continue a acestuia şi remunerării celor implicaţi.

În limba română, noţiunea de afaceri are (încă) o anumită accepţiune particulară, consacrată şi de Dicţionarul explicativ al limbii române, DEX, 1996: “tranzacţie financiară, comercială sau industrială, bazată, de obicei, pe speculă sau speculaţii”. Această conotaţie negativă tinde, în ultimul timp, să dispară, noţiunea de afacere devenind echivalentul românesc al termenului de business din limba engleză.

În limba engleză (BBC English Dictionary, Harper Collins Publishers, 1993) termenul business are mai multe înţelesuri, dintre care două sunt relevante pentru domeniu:

a) Business is a work relating to the production, buying and selling of goods and services;

b) A business is an organization which produces and sells goods or provide services.

De remarcat că în aceste definiţii nu se fac referiri la ceea ce reprezintă esenţa însăşi a afacerii: urmărirea câştigului şi asumarea riscului investiţiei.

În dicţionarele americane (ex, Dictionary of Business Terms, Jack P. Friedman, Barron’s, 1987) prin business se înţelege “ commercial entreprise, profession, or trade operated for the purpose of earning a profit by providing a product or service; also called business entreprise”. şi, mai departe :”Business are created by entrepreneurs who put money at risk to promote a particular venture for the purpose of a profit”. Deci, afacerea este o întreprindere/ activitate cu caracter lucrativ.

În funcţie de obiectul ei, afacerea este calificată drept:

- afacere industrială, când este vorba de procese de transformare a unor resurse (factori de producţie) în produse finite; aici intră activităţile economice din sectoarele primar (agricultură) şi secundar (industria propriu-zisă); un domeniu aparte îl reprezintă serviciile materiale, care includ turismul, transporturile ş.a.

- afacere comercială, când este vorba de procese de schimb, respectiv ceea ce se înţelege în general prin comerţ;

- afacere financiară, respectiv valorificarea directă a fondurilor băneşti pentru obţinere de profit (în sectorul bancar şi cel al pieţei de capital).

Clasificarea de mai sus are în vedere natura duală a economiei: pe de o parte, economia reală, în care au loc procese de transformare şi de schimb; pe de altă parte, economia simbolică (financiară), în care au loc procese de valorificare a banilor.

Din punctul de vedere al mediului în care se realizează, afacerile pot fi:

- interne, când se derulează în cadrul unui spaţiu naţional determinat;

- internaţionale, când implică state diferite, adică se derulează în mediul mondial.