Nevoia de finanțare a unei economii - balanța de plăți externe

Capitolul 5

NEVOIA DE FINANTARE A UNEI ECONOMII. BALANTA DE PLATI EXTERNE

Odata cu intensificarea schimburilor internationale, au aparut si s-au dezvoltat o serie de instrumente de înregistrare sintetica a acestora pe o perioada determinata. Aceste instrumente sunt utilizate de factorii de decizie în vederea elaborarii politicilor comerciale, politicilor valutare, strategiilor de finantare pe termen mediu si lung etc. Balanta de plati externe reprezinta cel mai important instrument de înregistrare a creantelor si datoriilor care apar în schimbul de marfuri si servicii între o tara si alta, exigibile într-o anumita perioada (de obicei un an) precum si miscarile de capital produse în aceeasi perioada.

Nevoia de finantare la nivelul unei economii se determina tinând cont de deficitul de resurse generat de desfasurarea activitatii companiilor private sau persoanelor fizice din tara respectiva. Pentru a determina aceasta nevoie trebuie mai întâi identificate consumurile si intrarile de resurse în cadrul produsului intern brut:

- Intrari de resurse: veniturile (populatiei si companiilor), impozitele încasate de stat, economisirile;

- Iesiri de resurse: consumurile totale, cheltuielile guvernamentale si investitiile.

O parte din aceste intrari sau iesiri de resurse poate proveni din exterior, daca economia este deschisa la schimburile internationale. Foarte putine tari însa mai sunt izolate de schimburile economice internationale.

În momentul în care o economie consuma mai mult decât obtine ca venituri, economiseste mai putin decât investeste sau statul cheltuieste mai mult decât încaseaza ca impozit se confrunta cu un deficit. Acest deficit poate fi acoperit prin emisiune de moneda (aceasta politica este inflationista) sau poate fi finantat de pe pietele externe. Evident ca nevoia de finantare se exprima ca diferenta între intrarile de resurse si iesirile de resurse. Pentru economiile deschise (cele care sunt implicate în schimburile comerciale internationale) nevoia de finantare se ajusteaza cu deficitul balantei comerciale (exporturi – importuri). În acest context se evidenteaza rolul fundamental pe care îl are balanta de plati externe în tabloul general de finantarea a unei economii, sintetizând pe de o parte schimburile comerciale internationale ale unei tari, pe de alta parte acoperirea nevoii de finantare interne prin atragerea de resurse externe (credite sau investitii)

Conform definitiei FMI ("Balance of Payements Manuel", Ed. 5, 1994), balanta de plati externe reprezinta un tablou statistic sub forma contabila care înregistreaza sistematic ansamblul fluxurilor reale, financiare si monetare intervenite între rezidentii unei economii si restul lumii, în cursul unei perioade (de regula un an). Sunt considerati rezidenti - agentii economici nationali sau straini, persoane fizice sau juridice, care traiesc si desfasoara activitati, în mod obisnuit si permanent, în cadrul unei tari, inclusiv filialele si sucursalele companiilor straine. Din aceasta categorie sunt excluse ambasadele, consulatele, institutiile internationale si reprezentantele acestora (incluse în categoria de nerezidenti). Practic, diferentierea dintre cele doua categorii de operatori economici are în vedere acceptiunea economica a rezidentei: centrul principal de intere sau de activitate.

La baza elaborarii BPE sta conceptul de tranzactie internationala, prin aceasta întelegându-se crearea, transformarea, comercializarea, transferul sau stingerea unei valori economice în relatiile unei economii cu restul lumii. Tranzactia presupune schimbul de proprietate asupra bunurilor materiale si / sau a drepturilor financiare, prestarea de servicii sau disponibilitatea de forta de munca sau de capital în relatiile dintre rezidenti si nerezidenti.

Mai trebuie remarcat faptul ca balanta de plati externe se refera doar la operatiunile desfasurate de rezidentii ce actioneaza în cadrul teritoriului economic . În acest trebuie observat faptul ca teritoriul economic nu coincide întotdeauna cu teritoriul national, putând fi mai restrâns (se exclud din teritoriul economic enclavele sau teritoriile ce apartin altor tari sau institutiilor internationale) sau mai extins.

În balanta de plati externe (BPE) se înregistreaza doua mari categorii de fluxuri: fluxurile reale si fluxurile financiare aparute între rezidenti si nerezidenti. Momentul înregistrarii acestor fluxuri în balanta este stabilit în functie de momentul transferului de proprietate între rezidenti si nerezidenti.

Fluxurile reale se refera la schimburile internationale de bunuri si servicii (exportul si importul). Practic, în balanta aceste fluxuri sunt înregistrate valoric, diferenta dintre intrari (exporturile) si iesirile (importurile) constituind balanta comerciala a unei tari. Fluxurile de bunuri sunt înregistrate si contabilizate separat de comertul cu servicii. În cadrul acestor servicii sunt incluse serviciile de transport, comunicatii, asigurari, consultanta, comertul cu drepturi de autor, asistenta tehnica etc.