Optimizarea deciziei financiar monetare - Influența factorilor psihologici

Introducere

Domeniul finantelor moderne a progresat impresionant în ultima jumatate de secol. Cu toate acestea, este înca dificil de explicat în termeni stiintifici de ce oamenii se comporta nonrational, în contextul administrarii banilor.

Finantele clasice pleaca de la premise de stricta rationalitate si optimizare a deciziilor financiar-monetare. Finantele comportamentale adauga în ecuatie si aspectele psihologice si emotionale ale deciziei. Aceasta se centreaza pe identificarea ecartului pret-valoare.

În întelegerea comportamentului jucatorului investitor pe piata se argumenteaza apoi ca apetitul la risc creste exact la momentul cel mai nepotrivit, tocmai atunci când capacitatea de asumare de risc suplimentar este în scadere.

Se argumenteaza ca deciziile în contra trendului, dar cu rezultate negative sunt mai penalizate decât sunt recompensate cele cu rezultate pozitive. Insatisfactia rezultatului negativ, datorat unei decizii contrare trendului, displace mult mai mult decât atrage eventuala satisfactie de pe urma unei decizii au contraire, dar cu rezultat pozitiv fata de trend.

Astfel, se argumenteaza influenta semnificativa asupra comportamentului si, implicit, a rezultatelor investitionale ale predilectiilor emotionale si cognitive ale jucatorilor pe piata.

Finantele comportamentale explica usor de ce individul a luat o anumita decizie, dar nu gasesc la fel de usor si o explicatie despre cum vor arata si deciziile viitoare.

Capitolul 1. Influenta factorilor psihologici în decizia financiar-monetara

Într-o perspectiva simplificatoare, finantele comportamentale reprezinta integrarea economiei cu psihologia si teoria deciziei. Erorile sistematice în luarea deciziilor financiare sunt recurente si previzibile, în primul rând, datorita tendintelor emotionale ale persoanelor active pe piata.

Din punct de vedere psihologic, investitorii sunt în primul rând oameni. Distorsiunile atitudinale ale acestora sunt evidentiate, în linii mari, de trei tipuri de comportament:

1. constrângerea data de conflictul de agent (conflictul de interese între managerul de portofoliu si clientul investitor);

2. reactiile emotionale (preferinte speciale, înclinatii si distorsiuni atitudinale: încrederea exagerata, teoria irelevantei prospectului final, riscul irational, aversiunea la risc pe pierderi, avaritia si teama, regretul si teama de regret, afectul etc.) si

3. erorile cognitive datorate asteptarilor incorecte sau gresit administrate (iluzia optica, ancorarea mentala, autoatribuirea, efectul de dispozitie, compartimentarea mentala etc.).

Când aceste abordari decizionale simpliste sunt folosite în situatii nepotrivite, ele conduc la erori mentale sistematice si previzibile, estimari eronate sau evaluari nereusite ale potentialului investitiilor. Aceste erori cognitive nu se datoreaza niciunui aspect patologic, sunt doar greseli sistematice de logica.

Un exemplu la îndemâna este (înca) dificultatea relativa cu care cetateanul român transforma valorile din ROL în RON. Tipic, o suma de 1.000.000 RON este asociata cu 1.000.000.000 ROL. Modificarile în aceste asteptari duc la modificari ale pretului actiunii. În formarea previziunilor, oamenii se bazeaza pe informatii, proceduri de analiza si procesare a acestora. Astfel, în acest proces de analiza a informatiei, investitorii fac greseli sistematice de logica, repetabile si previzibile, care se datoreaza doar predispozitiilor comportamentale si psihologice.

Consecinta decizionala a acestor înclinatii eronate este ca investitorul poate procesa gresit informatia, prin reactii decizionale prea puternice sau prea slabe.

Reactia întârziata prea slaba rezulta, în principal, din doua trasaturi comportamentale omniprezente:

- încrederea prea mare în propriile abilitati de analiza a informatiei disponibile.

- folosirea asertiva a cunostintelor în procesarea acestei informatii.

Ambele trasaturi duc la ancorarea cognitiva a individului, la captivarea lui în opiniile sau crezurile anterioare.

Un exemplu sugestiv de ancorare este afisarea preturilor de vânzator, în ordinea urmatoare: pretul sugerat de producator > pretul redus al distribuitorului > reducerea speciala de preturi în aceasta perioada. Exemplificarea graduala a celor trei valori ancoreaza mental consumatorul, inducându-l sa creada ca are o oportunitate speciala de cumparare, acum. În ambele cazuri, consensul despre previziuni este distorsionat si, deci, pretul atasat acestor previziuni este incorect.

Pe de alta parte, reactia emotionala exagerata la aparitia unei informatii noi se datoreaza, în special, fenomenului de reprezentativitate si generalizare: oamenii tind sa extrapoleze informatia existenta la un moment dat (sau cea bazata doar pe o singura observatie) si sa o considere reprezentativa pentru o întreaga populatie de evenimente (stereotipie previzionala).

În mod analog, reactia exagerata se poate justifica si prin propunerile Teoriei Prospectului (Kahneman, Tversky, 1979), care sugereaza ca atunci când plasamentul investitional se afla în domeniul pierderilor, investitorii pot deveni (în mod cvasinonrational) chiar mai interesati de asumare suplimentara de riscuri. Pregnanta sau preponderenta informationala a evenimentelor recente, cu impact emotional, financiar si social semnificativ se manifesta în cazurile în care evenimente cu probabilitate mica, dar cu efecte negative foarte mari par ca se pot întâmpla mult mai frecvent decât în realitate.

Pragmatismul abordarii din perspectiva psihologica si sociala a deciziilor investitionale se concentreaza pe întrebarea daca aceste decizii, atunci când sunt aparent nonrationale, sunt de fapt simple erori cognitive predictibile.

Acestea pot crea în timp diferente sistematice profitabile între valoare si pret, spre folosul investitorilor rationali, cei care nu fac aceste erori.

Spre exemplificare, se observa ca investitorii sunt, în mod uzual, indiferenti la oportunitatile de cumparare de actiuni, într-o piata în urcare (bull), pâna când trendul este evident pentru toata lumea. Doar de la acest moment încep achizitiile semnificative, pentru ca nimeni nu vrea sa ramâna în afara „turmei”, desi, la fel de evident, va trebui sa urmeze o perioada de corectie (bear).

Pentru a compune problema, obiectul afectiunii investitorilor îl reprezinta tocmai acele actiuni ale caror performante au fost cu mult mai bune decât media pietei si care sunt, în mod evident, cele mai expuse la corectii mai mari decât pozitia generala a pietei.

În particular, se încearca sa se demonstreze ca abordarea moderna a analizei pietei si a comportamentului investitorului poate asista si îmbunatati decizia financiara.

Apetitul la risc creste exact la momentul cel mai nepotrivit, atunci când capacitatea de asumare de risc suplimentar este în scadere.

De exemplu, între 10% probabilitate de pierdere a 20% si 10% de pierdere a 100%, a doua varianta este mai putin atragatoare. Contraperfomanta asteptata nu diferentiaza între probabilitate ridicata si contraperfomanta scazuta versus probabilitate scazuta si contraperformanta ridicata.

Investitorii privesc consecintele pierderilor pe unitate de risc diferit în cazul pierderilor cu valoarea absoluta ridicata, fata de cele cu valoare absoluta scazuta. De exemplu, probabilitatea de 10% a unei pierderi de 50% are o contraperformanta asteptata egala cu probabilitatea de 50% a unei pierderi de 10%. O problema critica inerenta pietei financiare este presupunerea ca randamentele sunt distribuite normal. Empiric, aceasta premisa teoretica nu este valabila. Comportamentul investitorului, nivelul de încredere, de siguranta în propriile abilitati financiare ale unui investitor nu este corelat cu succesul investitional. Jucatorii sunt convinsi ca pot „bate” sistematic piata, prin decizii de temporizare corecte: cumparare sau vânzare a unui activ financiar la momente optime. Investitorii dau prea multa greutate experientelor financiare recente, în dauna celor mai îndepartate.

Acestia evalueaza deciziile celorlalti participanti de pe piata ca fiind discretionare si nonrationale, pe când deciziile proprii sunt considerate perfect rationale, cel putin în limita informatiilor disponibile la un moment dat.