Originea și Evoluția Relațiilor Publice

Din cauza faptului ca aceasta ocupatie are înca dificultati în autodefinire, specialistii domeniului nu sunt de acord asupra momentului si a locului în care relatiile publice au început practicate sau asupra felului în care au primit acest nume. Unii îi atribuie lui Thomas Jefferson prima combinare a cuvintelor public si relatii în sintagma relatii publice, în 1807. Altii spun ca termenul a fost inventat de avocatul Donald Eaton într-un discurs la absolvirea promotiei Yale din 1882. În acceptiunea sa moderna, termenul de relatii publice a fost folosit pentru prima data in 1897, în Ghidul annual al scrierilor despre caile ferate, al Asociatiei Cailor Ferate din SUA. Însa, fara a fi considerat fondatorul notiunii, Edward L. Bernays a fost primul care s-a intitulat consilier de relatii publice, în 1921, pentru ca peste înca 2 ani sa scrie o prima carte pe aceasta tema Cristalizarea opiniei publice sa predea primul curs universitar de relatii publice la Universitatea New York. Asadar, pe la începutul secolului XX, sintagma relatii publice a început sa fie o ocupatie si o disciplina.

Este posibil ca relatiile publice sa nu aiba un singur fondator, însa practicienii americani îl considera pe Ivy Lee primul practician al unui tip modern de relatii publice. Cele mai multe eforturi ale sale erau, la început, numai de informare publica, însa mai tarziu a fost chemat sa ofere consultanta în relatiile cu presa când izbucnea o criza. În timpul lui Bernays s-au dezvoltat mai mult planificarea strategica si consilierea.

Nu este nici o îndoiala ca realtiile publice s-au dezvoltat mai rapid în SUA decât în celelalte tari, istoricul Alna R. Raucher atribuind acest lucru atât climatului social, politic, cultural si economic al natiunii, cât si puterii presei de a vulnerabiliza toate institutiile politice mari în fata opiniei publice. Practica de relatii publice a devenit si un serviciu exportat, pentru ca alte natiuni si-au creat propriile lor versiuni ale acestei practici.

Conceptul de relatii publice nu are un fondator central, care sa-l identifice, nici nu are o origine nationala sau o data de nastere, pentru ca se axeaza pe efortul de a influenta nu numai opinii, ci si comportamente. Acest ultim element a produs cele mai mari critici la adresa realtiilor publice. Istoricii care cred ca relatiile publice au avut o influenta pozitiva semnificativa le atribuie rolul unui factor determinant pentru sustinerea publica a ideilor, institutiilor si oamenilor. Altii, totusi, afirma ca acest lucru presupune sacrificiul libertatii personale, uzurpata de decizia majoritatii.

Dorinta de a persuada este identificabila în toate activitatile de relatii publice, de aceea se poate spune ca eforturile de relatii publice în general sunt la fel de vechi ca si civilizatia. Pentru ca societatea sa existe, oamenii trebuie sa atinga un nivel minim de acord, si acest acord este atins prin comunicare interpersonala si de grup. Atingerea unui asemenea acord cere mai mult decât un simplu schimb de informatii, cere un element puternic de persuasiune din partea tuturor partilor implicate în procesul de luare a deciziilor. Persuasiunea este înca forta principala folosita în relatiile publice, si multe dintre tacticile pe care le utilizeaza acum practicienii de relatii publice pentru a persuada au fost folosite de catre liderii societatii si cu mii de ani în urma..

Diferitele studii consacrate relatiilor publice ofera modalitati variate de concepere a istoriei acestora sau de clasificare a etapelor majore a acestei istorii. Dupa J.E. Grunig si T. Hunt istoria relatiilor publice poate fi descrisa în 4 modele:

a) modelul agentului de presa, aparut în jurul anului 1850, corespunde primei etape din istoria relatiilor publice. În aceasta perioada, practicienii relatiilor publice erau preocupati îndeosebi de câstigarea faimei pentru organizatia sau clientul lor si se foloseau adeseoride informatii incomplete, distorsionate sau partial adevarate. Obiectivul principal al acestei activitati era acela de a controla publicul si de a obtine cât mai multa publicitate.