Piața și elementele ei

1. Piata este elemental de baza in economia de schimb, un mod dominant si determinant intre agentii economici in conditiile specializarii productiei si a muncii. Piata poate fi caracterizata din 2 puncte de vedere:

a) din p.de vedere a locului si modului de executare a afaceriide skimb

b) ca un mechanism de legatura la diverse nivele de functionare a economiei intre elementele de structura a economiei, si anume:

• intre agentii economici

• intre cererea si oferta bunurilor

• intre teritorii, ramurim domenii de activitate

Piata ofera informatiile necesare despre starea lucrurilor in ramura, in sferele de activitate, determina utilitatea produselor, indica modificarile si directiile de organizare a gospodariilor de afaceri. Piata poate fi apreciata si din punct de vedere a functiilor sale (in sistemul economic) :

• pe piata are loc un contact permanent sau perfect intre productie si consum, intre producator si consummator, intre vinzator si comparator, deoarece doar prin intermediul pietii are loc redistribuirea resurselor, sint determinate actiunile agentilor economici in procesul de productie, de repartitie, de skimb si de consum ale bunurilor

• prin intermediul pietii are loc autoreglarea economiei, stabilirea preturilor, a proportiilor si formarea preturilor in ansamblu ale produselor

• doar piata asigura un echilibru intre cererea si oferta de bunuri, corelind interesele particulare cu cele sociale

• piata este modul prin care are loc skimbul in acitvitatea economica

Ca loc si mod de efectuare a relatiilor de skimb, PIATA a evoluat prin urmatoarele forme:

• tirg

• loc special de comert

• bursa

Pina la aparitia bursei piata avea un caracter mai spontan deoarece piata

Ca mecanism de legatura, PIATA reprezinta un ansambul, un sistem de raporturi intre partile ce negociaza.

In economia contemporana se cunosc 3 tipuri de pieti care la rindul sau au o structuca foarte variata:

a) piata bunurilor (piata reala) – aici se comercializeaza marfurile produse

Aceasta piata la rindul sau se divizeaza in pieti specializate (piata auto, tehnologiilor, alimentarii, zaharului).

b) piata financiara/fictive – comercializeaza bani, credite, hirtii de valoare, titluri de proprietate, deci toate operatiunile referitor la circuitul capitalului monetary si a titlurilor de proprietate

c) piata resurselor – unde are loc includerea in circuitul economic resurselor primare (forta de munca si resursele natural) – pe piata resurselor sunt comercializate forta de munca prin contractile de angajare, inregistrarea somajului, acumularea informatiei despre posibilitatea de angajare, organizarea recalificarilor.

Fiecare tip din aceste tipuri la rindul sau se pot diviza si conform urmatoarelor criteria:

I. dupa principiul territorial – adica sfera de cuprindere a pietelor sunt:

a) locale

b) regionale

c) mondiale

d) nationale

II. dupa obiectul afacerilor:

a) piata materiei prime

b) valutare

III. dupa caracterul si volumul afacerilor:

a) piata cu ridicata

b) piata cu amanuntul

IV. dupa timp:

a) permanente

b) sezoniere

c) ocazionale

V. dupa forma de organizare

a) iarmarocul

b) licitatia

c) bursa

d) auctionul

O data cu dezvoltarea societatii exista si alte criteria de clasificare: piata informational, a ideilor. S-a demonstrate ca cea mai eficienta forma de organizare a pietii este BURSA un de se acumuleaza informatia despre toate aspectele c ear putea interesa atit pe vinzator cit sip e comparator.

2.CEREREA

Piata reprezinta confruntarea intre cererea si oferta de bunuri care prin intermediul banilor, produsele din sfera de productie trec in sfera de consum prin aprecierea sau respingerea produselor create societatea apreciaza valoarea produselor, adica determina costul lor de productie care include atit cheltuielile de productie cit si valoarea nou create a produsului dat. Economia contemporana reprezinta ca cerere aprecierea si dezaprecierea cumparatorului printr-o suma sumara a necesitatilor care constau dintr-o multitudine de cerinte, care la rindul sau exprima doleantele consumatorilor si care sint in permanenta modificare, adica:

CEREREA prezinta totalitatea de marfuri si servicii solicitate la un anumit prêt la un anumit nivel al venitului intr-o unitate de timp dat.

Cererea poate fi determinate atit de factori economici cit si neeconomici.

Factori economici: niv venitului, accesul la marfuri

Factori neeconomici: nevoile fiziologice, psihologia consumativa, traditiile, modul de viata, educatia…

Cererea la rindul sau poate fi specificata Cantitativ si Calitativ, in dependent de modul generarii, de importanta si de timpul satisfactiei. Astfel cunoastem: CEReRe individuala, agregata/totala, primara, ocazionala, ascunsa. Pentru fiecare marfa Cererea difera in dependent de orientarea consumativa, deci cunoastem urmatoarele tipuri de cerere:

1. cerere negativa – majoritatea marfurilor de pe piata nu sunt intrebate (sunt ocolite sau se dezic sa le procure), necesitatea insa fata de aceste marfuri exita si piata deseori nu este saturate ca de exemplu: asistenta medicala.

2. lipsa totala a cererii – atunci cind consumatorii nu au nici un interes pt o anumita marfa sau serviciu sau sunt indiferenti fata de ea (metodele abrochimice noi)

3. cerere camuflata - cind consumatorii au dorinta de a procura o marfa dar ea lipseste pe piata

4. cererea in scadere – cind interesul fata de o marfa se reduce permanent