Piețe de capital

Unitatea de învățare 1

Piețe de capital - noțiuni generale

Cuprins - UI 1

1. Piețe de capital - noțiuni generale

1.1 Elemente caracteristice

1.2 Piața primară și piața secundară

1.3 Piața de capital din România

Obiectivele - UI 1

În această unitatea de învățare studenții se vor familiariza cu

principalele noțiuni și principii legate de piețele de capital, bursele de

valori și de mărfuri, precum și evoluția acestora în timp. De asemenea,

vor fi evidențiate principalele caracteristici ale burselor, precum și

principalele componentele ale pieței .

Cuvinte cheie - UI 1

1.1 Elemente caracteristice

Bursele moderne, după cum se cunoaște, sunt rezultatul evoliției

istorice și reflectă de cele mai multe ori particularitățile locale și

naționale. Totuși, atunci când se discută despre instituția bursieră, se pot

identifica o serie de caracteristici generale:

1) Bursele sunt piețe pentru mărfuri și valori, reprezentând

locul în care se întâlnesc cererea și oferta pentru anumite mărfuri și hârtii

3

de valoare. Chiar dacă la început nu exista o diferențiere pe categorii de

produse, în prezent se întâlnește o separare clară a celor două categorii,

chiar dacă mecanismul general de funcționare se bazeaza pe același

model inițial.

Bursele de mărfuri sunt piețe unde se realizează tranzacțiile cu bunuri

sau active ce trebuie să îndeplinească anumite condiții specifice: să fie

bunuri generice (care să poată fi definite prin măsurare, numărare sau

cântărire), să fie fungibile (putând fi înlocuite oricând oricare cu oricare),

să fie omogene (pentru a permite standardizarea, care va permite

uniformizarea contractului de bursă), să aibă un grad redus de prelucrare

(pentru a-și menține caracterul de produs de masă, omogen,

nediferențiat), să fie depozitabil (pentru a permite satisfacerea cererea sa

pe tot parcursul anului și pentru a putea constitui livrarea reală atunci

când este cazul).

Prinre activele ce îndeplinesc aceste criterii se întâlnesc produsele

agroalimentare de bază (porumb, grâu, soia, orez, etc.), metale (aluminiu,

cupru, zinc, etc.), produse de origine minerală (petrol), produse cu un

grad mare de perisabilitate (carne, ouă, suc de portocale, etc.), produse

tropicale (cacao, cafea, zahăr, etc.).

A doua categorie sunt bursele de valori, care facilitează vânzările și

cumpărările de hărtii de valoare (acțiuni și produse asociate acestora,

obligațiuni, titluri de stat, etc.), metalele prețioase (aur, argint, platină),

valute sau efecte de comerț. Bursele de valori îndeplinesc funcții cu

impact major asupra circuitului capitalurilor în economie, reprezentând

un barometru al climatului de afaceri general din spațiul economic, politic

sau geografic în care își desfășoară activitatea.

2) Bursele sunt piețe simbolice. În cazul burselor de mărfuri

negocierile nu se poartă direct asupra bunurilor fizice, care ar trebui să fie

prezente ca atare în acel loc ca în cazul licitațiilor clasice, ci se realizează

pe baza unor documente reprezentative. De fapt, bursa este o piață

4

dematerializată, fiind locul unde doar se încheie contractele între părți,

circulația fizică a mărfurilor negociate realizându-se în afara acestor piețe.

Vorbind despre bursele de valori, acestea sunt chiar prin natura lor

piețe simbolice, deoarece reprezintă locul de negociere și tranzacționare a

titlurilor financiare rezultate în urma unor operațiuni financiare. În plus,

produsele financiare sintetice1 (precum contractele pe indici bursieri),

evidențiază în cel mai bun mod acest principiu.

3) Bursele sunt piețe libere, în sensul că dau posibilitatea confruntării

directe și deschise a cererii și ofertei manifestate în mod real într-o

economie. Așadar, pentru a fi eligibile pentru tranzacționarea la bursă,

pentru acele mărfuri sau valori trebuie să existe un număr suficient de

mare de ofertanți și cumpărători, astfel încât să nu fie posibilă

manipularea prețului de către unii sau alții.

Pentru ca un activ să poată face obiectul tranzacțiilor de bursă, trebuie

să indeplinescă următoarele condiții: oferta trebuie să fie amplă (dar

incertă ca mărime) și să provină de la un număr suficient de mare de

ofertanți; cererea să fie amplă, solvabilă și relativ constantă în timp;

prețurile de piață să nu poată fi controlate și nici previzibile.

4) Bursele reprezintă piețe organizate, respectiv tranzacțiile se

realizează respectând anumite norme, principii și reguli cunoscute și

acceptate de către toți participanții. Această reglementare a pieței se

realizează pentru a crea sau pătra condițiile de desfășurare a liberei

concurențe, garantând caracterul liber și deschis al tranzacțiilor. Piețele

bursiere sunt organizate atât prin cadrul legal stabilit de fiecare țară pentru

desfășurarea activității bursiere, cât și prin propriile regulamente bursiere,

stabilite pe principii de autoreglementare.