Piețe de Capital

Tema Nr. 1 Conţinutul şi rolul pieţelor de capital

1. Locul şi rolul pieţei financiare în modelul general al circuitului economic.

2. Piaţa monetară ca parte componentă a pieţei financiare.

3. Piaţa de capital

4. Formarea pieţei valorilor mobiliare în Republica Moldova.

1. Locul şi rolul pieţei financiare în modelul general al circuitului economic.

Economia unei ţări este o realitate extrem de complexă, care se manifestă printr-o imensă cantitate de operaţiuni şi tranzacţii de toate felurile între numeroase unităţi (agenţii economici) a ţării respective precum şi de peste hotare (restul lumii). Tranzacţiile efectuate cu diverse active financiare sunt o parte componentă a economiei de piaţă modernă. O etapă importantă în cunoaşterea acestei realităţi complexe o reprezintă sistematizarea şi agregarea agenţilor economici şi a tranzacţiilor în baza modelului general al fluxurilor economice. În acest scop se impune definirea unor categoriieconomice de bază după cum urmează.

Agenţii economici sunt persoane sau grupuri de persoane fizice şi/sau juridice care, în calitate de participanţi la viaţa economică, îndeplinesc roluri şi au comportamente economcie similare. Gruparea lor se poate face pe baza mai multor criterii, dintre care unul este criteriul instituţional. Se consideră că un agent economic reprezintă o unitate instituţională dacă dispune de autonomie de decizie în exercitarea funcţiei principale (producere, finanţare, asigurare, consum etc.). Potrivit criteriului instituţional în economia de piaţă se manifestă următoarele categorii de agenţi economici:

Întreprinderile (firmele) grupează toată unităţile instituţionale a căror formă constă în producerea de bunuri materiale şi servicii nonfinanciare destinate pieţei (sectorul productiv sau afaceri).

Gospodăriile (menajele) reprezintă agentul economic care exprimă calitatea de consumator de bunuri personale.

Instituţiile financiare reprezintă toate unităţile instituţionale (private, publice şi mixte) a căroro funcţie principală constă în aceea de intermediar financiar între ceilalţi agenţi economici. În cadrul lor putem evidenţia sistemul bancar, companiile de asigurare, fondurile de investiţii de diferite tipuri, alte entităţi instituţionale care au menirea să asigure funcţionalitatea pieţei financiare.

Administraţiile publice formează acel agent economic care, în principal, exercită funcţia de redistribuire a venitului pe baza serviciilor nonmarfare prestate în cazurile în care întreprinderile (sectorul afaceri) nu oferă astfel de serviciipe piaţă sau le oferă în cantităţi insuficiente.

Străinătatea (exteriorul sau restul lumii) este agentul economic care desemnează celelalte economii naţionale şi unităţile lor autonome (nerezidente), cu care agenţii economici interni intrăîn tranzacţii economice. Restul lumii reprezintă un agent economic specific care grupează unităţile nerezidente în măsura în care efectuază operaţii (tranzacţii) cu unităţile rezidente.

Agenţii economici sunt antrenaţi în diferite activităţi economice:

- activitate de producere, schimb şi consum al bunurilor şi serviciilor;

- activitate de repartiţie prin care se formează şi destribuie veniturile legate de producere (plata salariilor, impozite, subvenţii etc.) şi a celor de proprietate (dobânzi, rente, dividente etc.);

- activităţi financiare care se referă la la modificarea volumului şi structurii activelorşi/sau pasivelor agenţilor economici.

Aceste activităţi sunt fragmentate într-o multitudine de tranzacţii cu caracter productiv, de schimb, de consum, de rapartiţie şi financiar, obiectul acestor tranzacţii fiind produsele şi serviciile acordate, serviciile factorilor de producţie (muncă, natură, capitalul) şi moneda (banii). Tranzacţiile pot fi grupate în:

- tranzacţii bilaterale, care constituie majoritatea într-o economie de piaţă şi în care oricărei transmiteri a unui bun produs, al serviciului unui factor de producţie îi corespunde o contrapartidă (contraserviciu), concretizată într-un bun, serviciu sau echivalent în monedă;

- tranzacţii unilaterale sub forma transferurilor curente (impozite asigurări sociale, subvenţii etc.) şi transferuri de patrimoniu.

Fiecare tranzacţie bilaterală este reprezentată prin două fluxuri în sens contrar, şi anume fluxuri reale de bunuri şi servicii ale factorilor de producţie şi fluxurile monetare. Să ilustrăm aceasta prin schema modelului general al circuitului economic.

Schema generală a circuitului fluxurilor economice

În primul caz s-a făcut abstracţie de formarea patrimoniului, considerând că menajele cheltuiesc integral veniturile lor pentru procurarea de bunuri de consum şi că aceste bunuri reprezintă întreaga producţia a firmelor. În realitate menajele nu utilizează integral veniturile lor pentru bunurile de consum, o parte din aceste venituri fiind economisite. Economiilor (E) le corespunde partea din producţia perioadei care nu este destinată manajelor sub formă de bunuri de consum, ci investiţiilor (I). Diferenţa dintre fluxurile V-C=I şi V-C=E îşi regăseşte reflectarea în modificarea patrimoniului de bunuri de investiţii (bunuri de capital) existent la începutul perioadei şi care conduce la sporirea potenţialului productiv al economiei. Mărimea investiţiilor şi economiilor sunt egale.

În situaţia când pe de o parte menajele dispun de mijloace temporar libere, deci apare oferta de mijloace băneşti, iar pe de altă parte firmele au necesitatea de a mări volumul de producţie, deci apare cerea de mijloace băneşti, se constituie piaţa financiară. Există mai multe căi de finanţare:

- finanţarea directă în situaţia cînd mijloacele disponibile ajung direct de la menaje la firme, fie sub forma de investiţii în capitalul social al lor (emisia şi vânzarea de acţiuni), fie sub forma de finanţare prin creditare (debt finance) în cazul vînzării de obligaţiuni corporative.

- finanţare indirectă cînd în acest proces sunt implicate instituţiile financiare.

În ambele cazuri este vorba de funcţionarea pieţei financiare. Participanţi pot fi şi sunt de asemenea administraţiile publice şi restul lumii.

Într-un sen s foarte larg obiectul pieţei financiare îl constituie activele financiare.