Politica Comercială a UE

Fundamentele politicii comerciale a U.E se regasesc în prevederile Tratatului de la Roma. Acestea au fost completate ulterior prin tratatele multilaterale si bilaterale încheiate de CEE pe parcursul evolutiei sale si prin legislatia si reglementarile adoptate. Tarile care au aderat mai tarziu la grupare s-au angajat sa se conformeze normelor si reglementarilor deja adoptate.

Reglementarile de ordin comercial au vizat atât constituirea uniunii vamale si realizarea pietei unice, cât si relatiile comerciale cu tarile terte.

1. Crearea Uniunii vamale a fost unul dintre principalele obiective formulate în documentele din anii `50 semnate de Franta, RFG, Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg, care au pus bazele institutionalizarii spatiului integrat european:

- Tratatul de la Paris de constituire a Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului – CECO, semnat în 1951

- Tratatul de la Roma privind crearea Comunitatii Europene pentru Energia Atomica – EURATOM, semnat la 25 martie 1957

- Tratatul de la Roma de creare a Comunitatii Economice Europene – semnat la 25 martie 1957.

Dintre acestea, semnificatia cea mai mare pentru crearea uniunii vamale o are tratatul de la Roma. În bazele acestui tratat crearea uniunii vamale a însemnat un proces complex de liberalizare progresiva, dar completa a schimburilor comerciale reciproce, de creare a unui teritoriu vamal mic si de reglementare uniforma a fluxurilor comerciale cu tarile terte. Ultimele doua aspecte presupuneau:

- adoptarea unei politici comerciale comune fata de statele terte

- adoptarea unui tarif vamal comun

În textul sau, Tratatul de la Roma cuprindea un calendar relativ precis al masurilor vizând crearea uniunii vamale, însotit de prevederi mai generale referitoare la uniunea economica si monetara, si în perspectiva si politica.

Astfel, în linii mari, uniunea vamala urma sa fie înfaptuita în perioada de tranzitie a crearii CEE, prevazuta a se extinde pe parcursul a 12-15 ani.

Daca avem în vedere ca Tratatul de la Roma a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958, dar primele masuri de aplicare a lui au fost promovate începând cu 1 ianuarie 1959, uniunea vamala urma sa fie înfaptuita cel mai devreme pana în 1971. Fata de prevederile tratatului, aceasta perioada a fost redusa la 10 ani, încheindu-se la 1 iulie 1968.

Conform prevederilor din tratat, uniunea vamala s-a creat prin aplicarea unor masuri care vizau pe de o parte comertul intracomunitar, iar pe de alta parte comertul cu tarile terte.

Dintre masurile care au vizat comertul intracomunitar sunt de mentionat:

1. desfiintarea taxelor vamale de export înca din 1960

2. reducerea treptata, pâna la eliminarea completa la 1 iulie 1968 a taxelor vamale de import

3. eliminarea, în aceeasi perioada a restrictiilor cantitative si a altor bariere netarifare din schimburile reciproce.

Dintre masurile referitoare la comertul cu tarile terte mai importante sunt:

1. adoptarea de catre tarile membre, în conformitate cu angajamentele asumate de CEE în GATT, a unor contingente tarifare, care stabileau plafoane cantitative sau valorice în limita carora puteau fi efectuate importuri din tarile terte cu scutiri sau reduceri de taxe vamale.

2. ajustarea treptata a tarifelor vamale nationale în vederea adoptarii tarifului vamal comun. Potrivit prevederilor tratatului, nivelul taxelor din tariful vamal comun urma sa se situeze la nivelul mediei aritmetice a taxelor vamale în vigoare în statele membre la 1 ianuarie 1957. Catre acest nivel au fost realizate trei ajustari succesive: prima cu 30% la 1 ianuarie 1961, a doua cu 30% la 1 iulie 1963 si ultima cu 40% la 1 iulie 1968.

3. ca urmare, la 1 iulie 1968 a fost pus în aplicare tariful vamal comun fata de tarile terte.

Se poate aprecia ca 1 iulie 1968 este data finalizarii în linii generale a crearii uniunii vamale. Spunem în linii generale întrucât alte masuri stipulate în tratat care vizau direct sau indirect realizarea liberei circulatii a marfurilor urmau sa fie aplicat ulterior.

Printre acestea se înscriu:

- instituirea unui regim fiscal comun între tarile membre

- armonizarea legislatiilor vamale si administrative a tarilor membre

- elaborarea si adoptarea unor reguli comune privind concurenta pe plan intracomunitar, etc.

La acestea adaugam si faptul ca în schimburile comerciale reciproce au persistat, chiar mult dupa expirarea perioadei de tranzitie o serie de bariere netarifare si restrictii, atât în comertul cu produse manufacturate, cât mai ales în cel cu marfuri agricole.

2. Evolutia uniunii vamale catre piata unica interna

Se poate aprecia ca la sfarsitul primei etape a crearii ei, uniunea vamala avea o dimensiune preponderent tarifara. În contextul evolutiilor ulterioare, uniunea vamala a progresat cu fiecare nou moment si pas pe calea adâncirii integrarii. În acest sens s-au înregistrat: pe de o parte o extindere a teritoriului vamal, iar pe de alta parte o evolutie progresiva spre libera circulatie a marfurilor care reprezinta unul din principalele atributuri ale pietei interne unice si spre reglementari unitare în relatiile cu tertii.

Ca urmare a acestei evolutii, uniunea vamala a dobandit alaturi de dimensiunea tarifara si o dimensiune fundamental economica.

Teritoriul vamal a uniunii s-a extins prin valurile succesive ale aderarii, respectiv:

- Anglia, Danemarca si Irlanda care au aderat de la 1 ianuarie 1973;

- Grecia de 1 ianuarie 1981;

- Spania si Portugalia din 1986;

- Austria, Suedia si Finlanda de la 1 ianuarie 1995;

- Polonia, Cehia, Ungaria, Slovenia, Estonia, Cipru, Slovacia, Letonia, Lituania si Malta la 1 mai 2004;

- România si Bulgaria de la 1 ianuarie 2007.