Politica concurenței și ajutoare de stat

Una dintre principalele forte motrice ale economiei moderne de piata este concurenta. Aceasta forta rezida in sistemul de relatii prin care agentii economici sunt determinati sa se preocupe permanent de extinderea, diversificarea si perfectionarea activitatilor economice in care sunt implicati, astfel incat sa-si consolideze pozitia pe piata si sa evite riscul de a fi eliminati din competitie.

Competitia este unul din factorii de a carui functionalitate si forta depinde capacitatea economiei romanesti de a face fata presiunilor competitive si fortelor pietei. In realitate, competitivitatea se manifesta nu la nivelul intregii economii nationale, ci la nivelul operatorilor economici, al firmelor si numai prin intermediul lor, aceasta se realizeaza la nivelul unor industrii individuale cu efecte la nivelul economiei nationale.

Concurenta este denumirea specifica data relatiilor dintre toti cei care actioneaza pe aceeasi piata pentru realizarea propriilor interese in conditii de libertate economica. Aceasta exprima rivalitatea, disputa, dintre entitatile economice respective care urmaresc acelasi scop si de aceea interesele lor devin contradictorii. In cautarile lor, unitatile economice realizeaza inovatii tehnico-stiintifice, isi perfectioneaza activitatile si pregatirea, elaboreaza solutii pentru rezolvarea problemelor cu care se confrunta, dezvolta si diversifica productia, contribuind astfel la progresul societatii.

Prin natura sa, concurenta este considerata principalul factor al progresului economic si tehnico-stiintific. Principalul beneficiar al acestui progres este consumatorul, care receptioneaza efectul benefic al concurentei prin costuri mai scazute, cantitatea, calitatea si diversitatea bunurilor, promtitudinea cu care acestea ii sunt oferite, facilitatile care i se acorda, in conditii de rationalitate economica, pentru a-si maximiza satisfactia. Datorita acestor consecinte, concurenta reprezinta o conditie fundamentala a economiei de piata.

Obiectivul principal al politicii concurentei, indeosebi al legislatiei in domeniu, il constituie protectia, mentinerea si stimularea concurentei si a unui mediu concurential care sa solicite agentii economici in directia eficientizarii activitatii lor economice si sa promoveze interesele consumatorilor pentru asigurarea bunastarii acestora.

In calitatea sa de Autoritate romana in domeniul concurentei, Consiliul Concurentei isi exercita atributiile potrivit prevederilor legii, intervenind atunci cand piata este perturbata sau risca sa fie perturbata prin acte, fapte, practici si comportamente ale agentilor economici (intelegeri anticoncurentiale, abuz de pozitie dominanta sau concentrari) sau ale organelor administratiei publice centrale sau locale, prin deciziile emise sau reglementarile adoptate.

Din punct de vedere al continutului activitatii, Consiliul Concurentei are competente consultative - in raporturile cu Guvernul si alte institutii centrale si competente contencioase - prin deciziile luate in cazurile de incalcare a prevederilor Legii concurentei privind disciplina concurentiala a agentilor economici. Consiliul Concurentei este organ de decizie in materie de concurenta.

Avand in vedere optiunea Romaniei de aderare la Uniunea Europeana, materializata prin Declaratia de la Snagov din 1995 care a insotit cererea de aderare la U.E si prin Declaratia din martie 2000 privind strategia nationala de dezvoltare economica, competitia in conditiile trecerii la piata unica europeana, capata alte dimensiuni, precum si o conotatie aparte si moduri speciale de tratare si de solutionare.

In domeniul concurentei, legislatia de baza si cea secundara sunt armonizate cu legislatia europeana similara, existand un grad avansat de compatibilitate referitor la modul de tratare si reglementare a intelegerilor, practicilor concertate, abuzului de pozitie dominanta si controlului concentrarilor economice.

Consiliul Concurentei considera ca adoptarea acquis-ului comunitar in domeniu trebuie abordata ca un proces permanent si actioneaza in sensul accelerarii preluarii in legislatia nationala a noilor reglementari comunitare.

In sfera de competenta a Consiliului Concurentei, intra si administrarea si punerea in aplicare a prevederilor Legii nr.143/1999 privind ajutorul de stat, care are ca principal scop reglementarea modalitatilor de autorizare a ajutorului de stat - sub orice forma si indiferent de beneficiar - din punct de vedere al efectelor asupra concurentei, precum si a modalitatilor de acordare si control, in vederea crearii si mentinerii unui mediu concurential normal.

Scopul controlului ajutoarelor de stat acordate de autoritatilor publice sau de organismele care administreaza surse ale statului este de a urmari masura in care un ajutor de stat este compatibil cu un mediu concurential normal, intr-o economie de piata in care preturile produselor si tarifele serviciilor sunt reglate de cerere si oferta.