Politica de Dezvoltare Regională în Uniunea Europeana

Problematica dezvoltării regionale

Dezvoltarea regională este un proces vital pentru integrarea economică şi socială a Europei. Ipoteza iniţială a dezvoltării regionale este reprezentată de cooperarea spre coeziune şi eficienţă în condiţii de echitate, în şi prin intermediul regiunilor. Diversitatea regiunilor europene nu reprezintă un impediment pentru dezvoltarea regională, pentru că aceasta nu-şi propune uniformizarea globală a unui spaţiu geografic, ci atingerea, în esenţă, a unui nivel de trai decent în interiorul acestuia.

Uniunea Europeană reprezintă una dintre cele mai prospere zone economice ale lumii, dar diferenţele dintre Statele sale Membre sunt izbitoare, lucru cu atât mai evident dacă se iau în considerare cele 268 de regiuni diverse din cadrul Uniunii.

Diferenţele majore dintre regiuni nu constau nici în limba folosită, nici în istorie şi tradiţii, ci în gradul de dezvoltare al acestora, în standardul de viaţă al locuitorilor. Disparităţile de dezvoltare fac diferenţa, iar intervenţiile procesului de dezvoltare regională încearcă să atenueze aceste disparităţi.

Dacă în cazul ţărilor mai avansate, cum ar fi Malta şi Slovenia, trecerea de la pre-aderare la integrare presupune o armonizare orizontală, în cazul restului ţărilor Central şi Est Europene, în care disparitatea de dezvoltare este de nivel statal, armonizarea are aspecte verticale.

Politica de dezvoltare regională este una din politicile cele mai importante şi cele mai complexe ale Uniunii Europene, statut ce decurge din faptul că, prin obiectivul său de reducere a disparitătilor economice şi sociale existente între diversele regiuni ale Europei, acţionează asupra unor domenii semnificative pentru dezvoltare, precum: creşterea economică şi sectorul IMM, transporturile, agricultura, dezvoltarea urbană, protecţia mediului, ocuparea şi formarea profesională, educaţia, egalitatea de gen etc. Concepută ca o politică a solidarităţii2 la nivel european, politica regională se bazează în principal pe solidaritate financiară, adică pe redistribuirea unei părţi din bugetul comunitar realizat prin contribuţia Statelor Membre către regiunile şi grupurile sociale mai puţin prospere (pentru perioada 2007-2013, suma aferentă reprezintă 35,7% din bugetul UE, adică 347,41 miliarde euro). Ea vine în completarea politicilor structurale şi regionale naţionale aplicate în regiunile cele mai sărace şi pe piaţa muncii.

Politica regională a Uniunii Europene cuprinde totalitatea instrumentelor şi procedeelor aplicate în scopul creşterii gradului de coeziune economico-socială a ansamblului comunitar. Coeziunea desemnează acel nivel de convergenţă reală între economiile şi regiunile unui sistem aflat în proces de integrare care asigură funcţionarea optimă, echilibrarea şi promovarea unei dezvoltări armonioase în condiţii de cost economic şi social minim.

Cadrul de finanţare al UE în perioada 2007-2013: Priorităţi

Cadrul de finanţare (Financial Framework) reprezintă un plan multianual de cheltuieli care transpune în termeni financiari priorităţile politicii Uniunii Europene. Acesta stabileşte limitele de cheltuieli ale UE pe o perioadă fixă de timp (de regulă 5-7 ani), impunând astfel o disciplină bugetară strictă.

Cadrul de finanţare grupează activităţile UE în categorii mari de cheltuieli, numite „capitole" şi stabileşte sumele maxime anuale pentru fiecare capitol. Bugetul anual al UE trebuie să respecte aceste valori maxime sau praguri. Cadrul de finanţare nu este un buget pe termen lung, ci un plan orientativ de cheltuieli, care stabileşte praguri asupra cheltuielilor anuale posibile. Acesta nu este aşa detaliat ca bugetul anual, care are aproximativ 1150 articole separate.

În Anexa 1 sunt prezentate succint şi comparativ diferite cadre de finanţare, cu precădere cele din 2000-2006, 2007-2013.

Priorităţile noului Cadru de finanţare sunt diferite de cele ale Agendei 2000, care s-a concentrat pe pregătirea extinderii UE din luna mai 2004. Principalele diferenţe rezultă din introducerea reformei Politicii Agricole Comune şi creşterea eficienţei Fondurilor Structurale şi a Fondului de Coeziune în regiunile şi Statele Membre mai puţin dezvoltate.

Prin Cadrul de finanţare 2007-2013 se urmăreşte consolidare succesului procesului de extindere şi creşterea competitivităţii Uniunii Europene, stimularea creşterii economiei europene şi crearea de locuri de muncă mai numeroase şi mai bune, dezvoltarea conceptului de cetăţenie europeană şi întărirea rolului UE la nivel mondial.

Numărul de capitole (categoriile majore de cheltuieli) a fost redus de la 8 la 5. Acest lucru ar trebui să reducă rigiditatea sistemului şi să permită utilizarea mai eficientă a resurselor. Aceste capitole, pentru care au fost alocate 1025 miliarde de euro pentru perioada 2007-2013, sunt următoarele4:

1. Dezvoltarea durabilă, axată pe două direcţii - competitivitate pentru creştere şi ocupare, respectiv coeziune pentru creştere şi ocupare;

2. Managementul durabil şi protecţia resurselor naturale;

3. Cetăţenie, libertate, securitate şi justiţie;

4. Uniunea Europeană ca partener global: acoperă toate acţiunile externe, inclusiv instrumentele de pre-aderare, încorporarea Fondului European pentru Dezvoltare (FED) în bugetul UE, rezervele pentru ajutoare de urgenţă şi garantarea de împrumuturi;

5. Administrare: acoperă cheltuielile celorlalte instituţii, altele decât Comisia, pensiile şi Şcolile europene. Un aspect nou este reprezentat de includerea cheltuielilor administrative ale Comisiei direct în cadrul capitolelor operaţionale corespunzătoare şi nu în cadrul capitolului de Administrare.

Referitor la dezvoltarea durabilă, Comisia subliniază legătura reciprocă şi interdependenţele dintre competitivitate şi coeziune. Pentru atingerea acestui obiectiv, economia Uniunii Europene trebuie să devină una dinamică, bazată pe cunoaştere şi orientată spre creştere. Trebuie, de asemena, să existe o coeziune mai mare, un sector agricol mai competitiv, o dezvoltare rurală mai puternică, o utilizare raţională a stocurilor piscicole şi o bună protecţie a mediului înconjurător.

Componenta de competitivitate pentru creştere economică şi ocupare, care are un buget de 133 miliarde EUR, îşi propune următoarele obiective:

- Promovarea competitivităţii firmelor în cadrul unei pieţe unice complet integrate şi în special competitivitatea industrială, antreprenoriatul, dezvoltarea firmelor mici, potenţialul inovativ, inovarea, investiţiile în informatizarea serviciilor publice, tehnologiile eco-eficiente;

- Asigurarea dezvoltării tehnologiei şi cercetării europene pentru crearea unei zone de cercetare în Europa şi atingerea ţintei de a aduce investiţiile publice în cercetare la nivelul de 1% din PIB prin: ajutor financiar acordat cercetătorilor independenţi, parteneriate, reţele între laboratoare şi coordonarea programelor şi politicilor;

- Conectarea Europei prin reţele UE - costurile cogestionărilor sunt evaluate la 1% din PIB, iar îmbunătăţirea conectivităţii ar putea aduce o sporire la PIB cu 0;23%. Costul întregii reţele trans-europene este estimat la 600 miliarde EUR. A fost stabilită o listă cu 26 de priorităţi până în anul 2020, costul acestor investiţii fiind de 220 miliarde EUR, punctul culminant fiind în perioada 2007-2013;

- Îmbunătăţirea standardelor în domeniul educaţiei şi al formării profesionale, în mod special prin stimularea şi creşterea mobilităţilor - ţinta este ca 3 milioane de studenţi să beneficieze de acest lucru până în anul 2010, 150.000 de persoane ce urmează o formă de pregătire vocaţională să ia parte în scheme de mobilitate până în anul 2013, 10% din populaţia şcolară să fie implicată în acţiuni de mobilităţi şi 50.000 de adulţi să ia parte în scheme de învăţare pe tot parcursul vieţii;

- Îndeplinirea agendei politicii sociale - această agendă, parte a strategiei de la Lisabona, combină legislaţia cu metoda deschisă de coordonare şi dialogul social.

Pentru atingerea acestor obiective, Comisia a propus crearea unui singur program cadru pentru competitivitate şi inovare pe piaţa unică. Domeniile cercetării şi dezvoltării economice, pe de o parte, şi dezvoltarea durabilă a reţelelor trans-europene şi de energie, pe de altă parte, vor face subiectul unor instrumente separate. în domeniul educaţiei şi formării profesionale, un singur program le va înlocui pe cele existente anterior, punând un accent deosebit pe mobilitate.3

O mai mare coeziune pentru creştere şi ocupare, a doua componentă a primului capitol bugetar, cu un buget pentru 2007-2013 de aproximativ 339 miliarde EUR, se concentrează pe 3 obiective:

1. Convergenţă

2. Competitivitate regională şi ocupare

3. Cooperare teritorială europeană