Politica monetară a României după aderarea la UE

1. Scurt istoric

România a fost întotdeauna un stat european, iar românii nu au încetat niciodata sa se considere europeni si sa aspire la revenirea lor la familia europeana.

Înainte de 1989, România a fost una dintre putinele tari comuniste care au avut relatii cu Comunitatea Europeana, însa, din pacate, aceasta nu a contribuit cu nimic la îmbunatatirea situatiei societatii românesti.

Dupa ezitarile din prima parte a anilor 90, autoritatile române au depus, în luna iunie 1995, o cerere de aderare la U.E. Începînd cu aceasta data, curentul pro-european a început sa se afirme tot mai mult în opinia publica si în rîndul politicienilor, astfel încât, cu timpul, a devenit predominant. Se constata chiar ca România se detaseaza de alte tari din Centrul si Estul Europei prin sprijinul popular puternic de care se bucura ideea aderarii la structurile euro-atlantice.

Un moment important în sustinerea acestei orientari a fost decizia Consiliului European de la Helsinki, din decembrie 1999, de a include România pe lista tarilor candidate la aderare. Dupa parerea noastra, aceasta decizie constituie, pentru România, cel mai important eveniment politic produs dupa decembrie 1989.

În urma acestei hotarîri, guvernul român a elaborat, în luna martie 2000, o Strategie economica pe termen mediu(SME), care a fost însusita de instantele comunitare si a servit apoi drept baza pentru negocierile de aderare.

Evaluarile Comisiei Europene releva ca România a înregistrat în ultimii ani o serie de progrese în pregatirea sa pentru aderare. Ca urmare, în ianuarie 2007, dupa 50 de ani de comunism si 16 ani de tranzitie, Romania a aderat la Uniunea Europeana.

Cu toate acestea, marele decalaj care exista între gradul de dezvoltare economica al României si cel al vechii Europe nu a disparut. Perspectiva aderarii europene a functionat remarcabil ca un motor de reforma în ultimii 10 ani, prin care s-a construit nu doar democratia si economia de piata, ci s-a transformat într-o anumita masura întreaga societate. Viteza mare a integrarii europene a produs însa tensiuni între institutiile legale, create dupa model european, pe de o parte, si practica informala, care nu a putut evolua la fel de rapid, pe de alta parte. Si chiar si în domenii în care UE a investit semnificativ, cum ar fi, administratia si reforma sistemului juridic, exista în continuare o mare deosebire între România legala si România reala.

Pe scurt, România a intrat în Europa cu nivel de dezvoltare economica putin peste o treime din media europeana si cu circa 30% din populatie angajata în agricultura de subzistenta. Doua milioane de români au emigrat în vechea Europa în cautarea unui venit mai mare, în timp ce în tara exista 6 milioane de pensionari si doar 4,5 milioane de angajati. Asteptarile ca intrarea în Europa va vindeca miraculos toate tarele înapoierii istorice si ale ingineriei sociale impuse cu forta în perioada comunista sunt înca neîmplinite. De aceea, accederea în Uniune nu este sfârsitul istoriei, ci deschiderea unei oportunitati de dezvoltare fara precedent, a carei valorificare depinde însa în mare masura de autoritatile si de societatea româneasca.

2. Evolutia recenta a economiei românesti

În limbaj european, pentru caracterizarea evolutiei economiei unei tari, se folosesc doua concepte: convergenta reala si convergenta nominala.

2.1 Convergenta reala

Convergenta reala consta în realizarea unui tip de economie, a unei structuri economice si a unui nivel de trai similare cu cele existente în U.E. În esenta, toate acestea se reflecta în apropierea veniturilor pe cap de locuitor.