Politica Ocupării Forței de Muncă

CAPITOLUL 1

PIAŢA MUNCII

1.1. Conceptul de piaţă a muncii. Componentele şi tipurile pieţei muncii

Piaţa muncii sau piaţa forţei de muncă, poate fi definită ca spaţiul economic în care se întâlnesc, se confruntă şi se negociază în mod liber cererea de forţă de muncă (deţinătorii de capital în calitate de cumpărători) şi oferta, reprezentată prin posesorii de forţă de muncă.

Caracterizată printr-un conţinut extrem de dinamic şi complex, piaţa muncii poate fi pusă în evidenţă, în mod distinct, atât prin componentele şi tipurile sale, cât şi prin factorii de influenţă şi segmentele din care se constituie.

Componentele pieţei muncii se referă la:

a) Ofertanţii sau vânzătorii, adică cei care oferă marfa specială – forţa de muncă, respectiv competenţa profesională, contra unui preţ;

b) Cumpărătorii, adică întreprinderile şi unităţile social-culturale şi administrative, care au nevoie de competenţa profesională a ofertanţilor şi sunt dispuse să plătească pentru aceasta un preţ – salariu;

c) Intermediarii, persoane fizice şi/sau juridice care s-au specializat în servicii de intermediere între ofertanţii şi cumpărătorii de competenţe profesionale, pentru care servicii solicită un preţ (de regulă, funcţionează sub forma birourilor sau oficiilor de stat şi particulare pentru plasarea forţei de muncă).

Având în vedere faptul că piaţa muncii nu se rezumă numai la cererea şi oferta reală de forţă de muncă, ci înglobează şi o serie de elemente de ordin subiectiv, cum ar fi: oferta pasivă de forţă de muncă (oferta care există dar nu se manifestă pe piaţa muncii) şi oferta ideală sau teoretică, care ar cuprinde toate resursele disponibile de forţă de muncă, putem distinge următoarele tipuri de pieţe:

a) După gradul de cuprindere a proceselor specifice se disting:

- piaţa reală (efectivă)

- piaţa potenţială

- piaţa ideală (teoretică)

b) După locul unde se desfăşoară relaţiile de vânzare-cumpărare a forţei de muncă:

- piaţa internă (naţională)

- piaţa externă (internaţională)

1.2. Factorii de influenţă ai pieţei muncii. Trăsăturile pieţei muncii

Factorii care-şi pun amprenta asupra evoluţiei şi dezvoltării pieţei muncii rezultă din procesul de ansamblu al creşterii economice, realizat atât pe baza resurselor interne, cât şi a condiţiilor create prin extinderea sau restrângerea relaţiilor economice.

Astfel, piaţa internă a muncii este condiţionată, în principal de următorii factori:

a) Creşterea PIB, respectiv a producţiei industriale, agricole şi a serviciilor;

b) Amplificarea tranzacţiilor comerciale, a circulaţiei monetare şi a creditului;

c) Restructurarea fiecărei ramuri şi a economiei naţionale de ansamblu, apariţia unor noi domenii de activitate sub impulsul progresului ştiinţifico-tehnic;

d) Creşterea productivităţii muncii etc.

De asemenea, piaţa internaţională a forţei de muncă, evoluează, în principal, sub incidenţa anumitor factori:

a) Gradul de dezvoltare economică a statelor;

b) Condiţiile de salarizare şi de trai diferite;

c) Amploarea investiţiilor din fiecare ţară;

d) Migraţia internaţională a capitalului;

e) Politica economică adoptată în diferitele ţări primitoare de forţă de muncă superior calificată („exodul de creiere”) etc.

Trăsăturile pieţei muncii:

1. este o piaţă derivată, primind influenţe venite de pe celelalte pieţe (piaţa bunurilor, piaţa factorilor de producţie) şi generând totodată efecte ce se regăsesc în toate sectoarele vieţii economico-sociale;

2. reflectă legăturile reciproce dintre realităţile demografice (care determină oferta de muncă) şi cele ale dezvoltării economico-sociale (care generează cererea de muncă);

3. presupune negocierea permanentă între purtătorii cererii şi cei ai ofertei de muncă, sub aspect cantitativ, calitativ şi structural;

4. este reglementată în cel mai înalt grad. Această trăsătură derivă din necesitatea de a asigura protecţia salariatului, de a controla competiţia loială prin intermediul sindicatelor, de a permite gruparea întreprinzătorilor care angajează forţă de muncă.