Politica Socială și de Ocupare a Forței de Muncă

Componentele politicii sociale europene:

- piata fortei de munca (politica veniturilor, politici active în domeniul resurselor umane, relatii industriale, termenii si conditiile de angajare, combaterea disciminarii economice si excluderii sociale)

- statul social (servicii sociale- învatamânt, sanatate, locuinte sociale; transferuri sociale, politica familiei)

Actorii implicati:

- statele membre – rol principal

- institutiile comunitare – rol de coordonare.

Obiectivul politicii sociale si de ocupare a fortei de munca îl reprezinta promovarea unui standard de viata decent pentru toti, într-o societate activa si sanatoasa.

Bazele politicii sociale au fost puse în Tratatul de la Roma, prin includerea articolelor referitoare la libera circulatie a lucratorilor si la libertatea de stabilire a acestora în contextul pietei comune. Tot prin Tratatul de la Roma a fost creat si principalul instrument financiar care asigura punerea în aplicare a politicii sociale, Fondul Social European.

Tratatul de la Amsterdam a marcat un punct de cotitura în politica sociala si de ocupare europeana. Politica de ocupare a fortei de munca a fost desemnata domeniu comun de actiune la nivel european.

Protectia sociala în UE întâmpina numeroase dificultati în ultima perioada, ca urmare a tendintelor demografice (îmbatrânirea populatiei creeaza o presiune enorma asupra sistemului de protectie sociala), a recesiunii economice si a nivelului ridicat al somajului. Tarile membre sunt puse în situatia de a reforma sistemele de protectie sociala, astfel încât acestea sa fie viabile din punct de vedere financiar si, în acelasi timp sa ramâna eficiente.

Domeniile principale vizate de protectia sociala sunt :

- includerea sociala – combaterea discriminarii si a excluderii sociale

- pensii sigure si sistem de pensii sustenabil

- asigurarea calitatii si sustenabilitatii sistemelor de ocrotire a sanatatii

- stimularea ocuparii si asigurarea de venituri sigure.

Competitivitatea economica si modelul social european

Preocuparile ultimilor ani cu privire la competitivitatea economiei europene au adus tot mai mult în discutie modelul social european

Conceptul de model social european, desi larg folosit în literatura de specialitate, nu are o definitie unanim acceptata, existând mai multe directii si sensuri în care acesta este utilizat.

Pentru prima data, conceptul de model social european a fost folosit de Jacques Delors, la mijlocul anilor 1990, pentru a desemna o alternativa la modelul american de capitalism pur, ideea de baza fiind aceea ca progresul economic si social trebuie sa mearga mâna în mâna, prin combinarea cresterii economice cu coeziunea sociala.

În sens generic, conceptul de model social european este folosit cu referire la anumite trasaturi comune institutionale în Europa postbelica. Modelul social european este frecvent prezentat în opozitie cu modelul dereglementat american sau cu cel din Asia de Sud Est, axat pe dezvoltare. Fiecare dintre aceste trei modele au modalitati distincte de reglementare si competitie. În acest context, modelul european se caracterizeaza prin protectie sociala extinsa si rezolvarea conflictelor sociale prin metode consensuale si democratice. Una dintre primele definitii ale modelului social european se regaseste în Cartea alba a politicii sociale, elaborata de Comisia Europeana în 1994, si face referire la un set de valori comune: angajamentul pentru democratie, libertate personala, dialog social, oportunitati egale pentru toti, securitate sociala si solidaritate fata de persoanele defavorizate.