Politici și Instrumente Comerciale

POLITICI SI INSTRUMENTE

COMERCIALE

Politici si instrumente comerciale

3.1 Politica comerciala. Concept, trasaturi, instrumente

Politica comerciala se poate defini ca repezentând acea conceptie

coerenta cu privire la mijloacele pe care o tara le poate utiliza în relatiile

comerciale cu exteriorul în scopul maximizarii beneficiilor care pot deriva

din aceste schimburi.

Departe de a se putea desfasura independent, politica comerciala se

supune unei duble constrângeri:

- pe de o parte, ea va depinde de toate celelalte masuri de politica

economica decise la un moment dat la nivel national;

- pe de alta parte, va fi influentata si de masurile de politica

economica decise de alte tari, în acest domeniu suveranitatea

nationala nefiind niciodata intacta.

În relatiile cu exteriorul, statele pot adopta diferite tipuri de politici

economice:

- Autarhice – regim caracteristic unei economii închise, în care tara

respectiva consuma ceea ce produce, fara a recurge la importuri.

Daca, conform definitiei, sistemele autarhice nu au nici un fel de legaturi cu

alte tari, în realitate, autarhia nu poate fi nici totala, de vreme ce nici o

natiune nu dispune de toate resursele, naturale si umane, pentru a produce

ceea ce e necesar pentru locuitori, si nici permanenta, deoarece

dezvoltarea autarhica duce în timp la necesitatea dezvoltarii contactelor cu

exteriorul (vezi cazul fostului Imperiu Sovietic, al Cubei, Coreei de Nord

etc.).

Fundamentele comertului international

- Specifice protectionismului – doctrina economica care consta în

protejarea economiei nationale prin limitarea sau interzicerea

importului de produse straine.

În acest caz, tara filtreaza schimburile cu exteriorul prin intermediul a

diferite modalitati protectioniste, tarifare (presupun utilizarea barierelor

vamale) si netarifare (utilizarea unor bariere de natura netarifara, precum

contingente, norme tehnice, formalitati administrative etc.)

- Specifice liberului schimb – doctrina economica liberala

caracterizata prin libera circulatie a marfurilor, capitalurilor si

persoanelor, respectiv prin absenta barierelor în calea relatiilor

economice internationale.

Conform teoriilor liberale, o tara va fi avantajata de participarea la

schimburile internationale în masura în care se va specializa (legea

avantajelor absolute, legea avantajelor comparative etc.) si îsi va deschide

frontierele.

Exista ratiuni pentru a alege atât masuri de politica comerciala

protectionista cât si specifice liberului-schimb. În continuare vom trece în

revista câteva din argumentele prezente în literatura de specialitate privind

avantajele celor doua tipuri de politica comerciala.

Avantajele liberului-schimb

Într-un regim de liber-schimb, sistemul preturilor va permite atingerea unui

optim al productiei, astfel încât alocarea resurselor (bunuri si factori de

productie) sa fie cea mai buna posibil. Preturile produselor (care nu vor

include si cheltuielile de transport, ci numai pe cele de productie) vor fi

egale cu costul marginal, diferentele de productivitate asigurând o utilizare

optima.

Trebuie totusi observat ca optimul de productie nu este acelasi lucru cu

optimul de bunastare, de vreme ce sistemul - un sistem eficient de preturi -

nu este întotdeauna si unul just din punct de vedere social. Cele doua

concepte pot totusi sa se suprapuna în cazul în care sunt îndeplinite

urmatoarele doua conditii:

- distribuirea veniturilor nu sufera modificari;

- cresterea veniturilor nu va determina si modificarea distribuirii

acestora.