Extras din curs
1.1 Conceptul de dezvoltare durabilă
Ultimele decenii au cunoscut o bogată mişcare a gândirilor teoretice
şi a experienţelor practice în domeniul economiei mediului. Disciplină
marginală la începutul anilor 1970, economia mediului înconjurător a fost
elaborată în mod progresiv. Ea constituie o ramură importantă a ştiinţei
economice, aşa cum scria B. de Jouvenel: “Iată cine ne îndeamnă să
reflectăm asupra disciplinei. Abia ieri, domeniul său era definit de natura
raporturilor sociale ce făceau obiectul său; în prezent “ca un zbor de erete”,
economiştii acestei generaţii “colonizează”, am putea spune, întrebări care
nu se găseau înainte de resortul lor; această eliberare de frontiere – care
fuseseră trasate conform cu obiectivul – este justificată în numele capacităţii
uneltei intelectuale”1.
În acest context, economia mediului înconjurător se desfăşoară în
principal pe patru mari direcţii:
(i) Elaborarea de tehnici de valorificare în termeni monetari a
fenomenelor mediului înconjurător şi aplicarea analizei cost – avantaje
: lucrările de pionierat sunt trasate în Marea Britanie, mai ales cu evaluarea “
Comisiei Riskill” (la sfârşitul anilor 60) pentru construirea celui de-al treilea
aeroport din Londra 2, sistematizate de D. Pearce în numeroase lucrări. În
Statele Unite, Clawson şi Knetsch (1969) deschid direcţia valorificării
resurselor naturale3, urmaţi de alţii din această ţară şi din Scandinavia
ireversibile şi rata de actualizare în special în Statele Unite, în Franţa şi
Marea Britanie, de cercetările asupra contabilităţii patrimoniale,
indicatorilor mediului înconjurător şi conturilor naţionale.
(ii) Concepţia şi punerea în rol a instrumentelor politicii
mediului înconjurător. În tradiţia pigouviană, taxele şi redevenţele au
reţinut atenţia economiştilor. În Statele Unite, lucrările “Resources pur
Future” (A. Kneese, B. Bower) deschid drumul aplicării practice a acestor
instrumente care găseau în Franţa o aplicare directă împreună cu punerea în
rol a agenţilor de bazin 4 (Legea asupra apei din 1964) ca urmare a muncii
de pionierat desfăşurată de S. Kolm şi H. Levy-Lambert.
(iii) Cercetările asupra dimensiunii internaţionale a fenomenelor
şi politicilor mediului înconjurător. Pe plan mondial, mulţi cercetători au
studiat problemele poluării transfrontaliere şi ale alocării costurilor la scară
internaţională.
(iv) Reflecţia asupra punerii în practică a procesului «dezvoltării
durabile» (sustenabile sau “ suportabile”) pentru protecţia resurselor
planetei şi pentru concilierea protecţiei dezvoltării mediului înconjurător.
Acest lucru a căpătat un loc cu totul particular odată cu apariţia “raportului
Bruntland” în 1987 şi cu conştientizarea efectului de seră.
“Raportul Bruntland” defineşte dezvoltarea durabilă ca: “… un
proces de schimbare prin care exploatarea resurselor, orientarea investiţiilor,
a schimbărilor tehnologice şi instituţionale se găsesc în armonie şi întăresc
potenţialul actual şi viitor al satisfacerii nevoilor omului” 5.
Putem distinge două tipuri de puncte de vedere ale conceptului
Preview document
Conținut arhivă zip
- Politici si Strategii Financiare de Protectie a Mediului
- biblio.pdf
- cap 1.pdf
- cap 2.pdf
- cap 3.pdf
- cap 4.pdf
- cap 5 RO.pdf
- cap 6 RO.pdf
- introducere.pdf