Politici Sociale Europene

1. Temeiul juridic

2. Obiective

3. Ocuparea fortei de munca

1. Temeiul juridic

Temeiul juridic al definirii si aplicarii politicii sociale se regaseste în dispozitiile Tratatului instituind Comunitatea Europeana referitoare la asigurarea liberei circulatii a persoanelor (articolele 39-42) si dreptul de stabilire (articolele 43-48) în contextul pietei unice.

Prin adoptarea, în 1992, odata cu Tratatul de la Maastricht, a Protocolului privind politica sociala (anexat Tratatului instituind Comunitatea Europeana), statele membre si-au exprimat dorinta ca Uniunea sa continue eforturile în domeniu.

În prezent, baza legala a politicii sociale europene se regaseste în Tratatul instituind Comunitatea Europeana, în primul rând sub forma unor dispozitii cu caracter de principiu si „orizontal” – trebuind sa fie respectate de oricare din celelalte politici comunitare si de actele normative care le materializeaza. Ele sunt completate de dispozitii speciale privind politica sociala, care se regasesc în Titlul XI, Capitolul 1 (articolele 136-145) ale aceluiasi tratat.

Astfel, Art. 2 arata ca între obiectivele Comunitatii, si deci si ale Uniunii în ansamblul sau, se numara „un nivel înalt de ocupare a fortei de munca si de protectie sociala, si asigurarea egalitatii între barbati si femei”, iar Art. 3 prevede ca – în vederea realizarii scopurilor aratate – în toate activitatile sale Comunitatea va urmari eliminarea inegalitatilor si promovarea egalitatii între barbati si femei. Art. 12 al Tratatului interzice discriminarea pe baza de cetatenie, în timp ce Art. 141 întareste principiul nediscriminarii dintre barbati si femei. De asemenea, Art. 13 da posibilitatea institutiilor Uniunii sa întreprinda actiuni de sine statatoare pentru combaterea diverselor forme de discriminare. Articolele 136 si 137 vizeaza promovarea masurilor de combatere a excluderii sociale. Promovarea egalitatii privind persoanele cu deficiente este impusa de Art. 95, în timp ce Art. 119 impune principiul platii egale pentru munca egala.

Rolul partenerilor sociali este recunoscut în Tratatul de la Amsterdam prin Art. 137, prin care statele membre trebuie sa asigure un dialog între angajati si angajatori. La nivelul Comunitatii, Comisia Europeana are sarcina de a promova consultarile cu patronatele si sindicatele si sa ia masurile considerate necesare pentru facilitarea dialogului prin acordarea unui sprijin echilibrat partilor (Art. 138).

2. Obiective

Carta Sociala Europeana (atât în forma sa initiala, semnata la Torino în 1961, cât si în cea revizuita în 1996), Cartea Alba „Politica Sociala Europeana” (1993), precum si „Carta comunitara privind drepturile sociale fundamentale” (1989) au stabilit obiectivele politicii sociale cu privire la ocuparea forţei de muncă. Acestea se refera la:

• promovarea ocuparii fortei de munca;

• îmbunatatirea conditiilor de viata si de munca;

• protectie sociala corespunzatoare;

• asigurarea unui dialog între angajati si angajatori;

• dezvoltarea resurselor umane în vederea obtinerii si mentinerii unei rate înalte de ocupare si a fortei de munca;

• combaterea excluderii sociale.

Obiectivul referitor la obtinerea si mentinerea unei rate înalte de ocupare a fortei de munca se va face fara subminarea concurentei. Pentru atingerea acestui obiectiv, Comunitatea si statele membre au dezvoltat Strategia europeana de ocupare a fortei de munca, strategie axata pe urmatoarele linii directoare:

• masuri si actiuni de ocupare a fortei de munca;

• spirit antreprenorial;

• adaptabilitate;

• sanse egale.

Statele membre au competente în reglementarea drepturilor la asociere, la greva, precum si a conditiilor de salarizare.

3. Ocuparea fortei de munca

La Consiliul European de la Essen (1995) au fost identificate cinci domenii prioritare de actiune pentru ocuparea fortei de munca: promovarea investitiilor în învatamântul profesional, reducerea costurilor indirecte ale fortei de munca, cresterea economica bazata pe ocuparea intensiva a fortei de munca, cresterea eficientei utilizarii fortei de munca, întarirea masurilor de ajutorare a grupurilor expuse riscului excluderii de pe piata muncii.

Ocuparea fortei de munca a fost declarata ca obiectiv prioritar al Uniunii prin modificarile aduse tratatelor constitutive prin Tratatul de la Amsterdam. Ca urmare, guvernele statelor membre au hotarât sa sprijine dezvoltarea unei strategii coordonate la nivel comunitar privind ocuparea fortei de munca.

Dezvoltarea strategiei se bazeaza pe:

- luarea în considerare a ocuparii fortei de munca în formularea si implementarea politicilor si activitatilor la nivelul Comunitatii;

- introducerea la nivelul Comunitatii a mecanismelor de coordonare, cum ar fi:

• un raport anual comun al Consiliului si al Comisiei privind ocuparea fortei de munca, pe baza caruia Consiliul European sa adopte concluzii;

• adoptarea de catre Consiliu, la propunerea Comisiei, a unor linii directoare privind ocuparea fortei de munca si care sa ia în considerare politica economica;

• un sistem de monitorizare privind implementarea liniilor directoare, din care sa poata fi facute recomandari statelor membre asupra politicilor privind ocuparea fortei de munca;

• crearea unui Comitet pentru ocuparea fortei de munca care sa promoveze coordonarea politicilor statelor membre privind ocuparea fortei de munca si piata muncii, si care sa formuleze opinii pertinente fata de aceste subiecte;

• adoptarea de catre Consiliu a unor masuri de încurajare, sub forma unor proiecte pilot.

La Consiliul European extraordinar de la Luxemburg din 1997 au fost adoptate liniile directoare ale politicii în domeniul ocuparii fortei de munca: