Prețuri și concurență

Cursul 1

Mecanismul preturilor

1.1 Continutul pretului

Preţul este expresia bănească a valorii bunurilor sau serviciilor care fac obiectul schimbului şi constituie o categorie economică.

Noţiunea de preţ se leagă nemijlocit de procesul schimbului de bunuri şi servicii deaceia

utilizarea preţurilor capătă amploare odată cu dezvoltarea pieţelor şi utilizarea banilor în actele de vânzare-cumpărare.

Conţinutul preţului a evoluat în timp, funcţie de tipul de economie, de saturaţia pieţei, de tipul concurenţei şi rolul statului în societate.

1. Funcţie de tipul de economie, putem vorbi de:

a) formarea preţurilor în condiţiile pieţei, în funcţie de cerere, ofertă, concurenţă şi strategiile adoptate de firme. Acestea sunt preţurile de piaţă, denumite şi preţuri libere, specifice economiilor de piaţă.

b) formarea preţurilor de către stat, fie în contextul economiilor centralizate (pe scară foarte largă), fie în contextul economiilor în tranziţie sau de piaţă (pe scară mai restrânsă). Se generează aşa numitele preţuri reglementate, de regulă printr-o combinaţie de preţuri administrate (fixe) şi preţuri dirijate (limită).

2. Funcţie de saturaţia pieţei:

a) Pretul format într-o piaţă nesaturată, în care oferta este inferioară cererii, producătorul are o poziţie de forţă în faţa consumatorului şi pe această bază îşi poate impune cu uşurinţă propriul preţ. Se regăseşte aici teoria obiectivă a valorii, conform căreia valoarea este dată de munca încorporată în marfă, în condiţiile utilităţii acesteia pentru consumator, cu precizarea că utilitatea nu se constituie aici ca o masură a valorii. În economia politică clasică, munca este singura masură reală a valorii mărfurilor, şi deci a preţurilor acestora, denumite preţuri reale, naturale sau nominale atunci când se raportează exclusiv la valoarea muncii încorporate în produs.

b) Pretul pe pieţele saturate, caracteristice economiilor contemporane, în care oferta devansează cererea, consumatorul are un rol privilegiat şi se impune mult mai puternic în formarea preţurilor de piaţă. Teoria subiectivă a valorii este aplicabilă procesului de generare a preţurilor prin valoarea estimativă pe care consumatorul o ataşează diverselor bunuri, funcţie de satisfacerea nevoilor sale de consum, de calitatea şi raritatea acestora. Acest preţ denumit şi preţ competitiv, este un preţ recunoscut de piaţa şi care, în condiţii normale, trebuie să aducă beneficii tuturor părţilor implicate (producători, distribuitori, consumatori, stat).

3. Funcţie de tipul de concurenţă Conţinutul preţului pe aceste tipuri de pieţe este adaptat strategiei specifice a firmei în mediul concurenţial respectiv. Preturi fixate in cadrul concurentei perfecte si concurentei imperfecte.

4. Funcţie de rolul statului în societate. Politica statului îşi pune amprenta asupra conţinutului preţurilor prin intervenţia autorităţilor asupra următoarelor componente:

- preţuri,

- concurenţa,

- fiscalitate,

- subvenţii (ajutoare de stat),

- alocarea de resurse şi eficienţa utilizării lor,

- echilibrul macroeconomic,

- bunăstarea consumatorilor

Măsurile luate de stat pot avea un efect direct sau indirect asupra preţurilor. Din prima categorie se pot enumera:

- stabilirea de preţuri fixe la anumite produse sau de tarife fixe la anumite servicii sau utilităţi.

- fixarea de preţuri limită: maximale pentru protejarea consumatorilor sau minimale pentru protecţia sau stimularea producătorilor.

- reglementarea generală a preţurilor.

Există totodată numeroase măsuri sau politici cu efect indirect asupra nivelului preţurilor din economie, precum:

- reglementarea concurenţei şi practicilor comerciale,

- redefinirea politicii fiscale prin modificarea TVA, accizelor, taxelor vamale şi impozitelor,

- politica ajutoarelor de stat,

- rolul sectorului de stat din economie şi a comenzilor de stat,

- măsuri privind comerţul exterior şi politica valutară,

- măsuri privind piaţa creditului sau raţionalizarea consumului.

1.2. Abordarea sistemică a preţurilor

Preţurile nu se formează izolat şi ca atare nu pot fi analizate singure. Ele se intercondiţionează în cadrul unui sistem de preţuri Sistemul de preţuri este totodată interconectat şi supus influenţelor altor componente macroeconomice: producţia, consumul productiv şi neproductiv, exportul şi importul, sistemul financiar, de credit şi valutar, absorbţia informaţionala a datelor de conjunctură. Numai o astfel de abordare generază în final ceea ce numim analiză sistemică a preţurilor. Într-o economie de piaţă preţurile se formează liber, prin negociere şi consens, tinzând către un preţ de echilibru determinat de evoluţia raportului dintre cerere şi ofertă, în condiţiile concurenţei.

Piata este integrata mecanismului preturilor , functionarea mecanismului autonom al preturilor se caracterizeaza prin urmatoarele aspecte:

• reflectarea reala, prin preturi, a cheltuielilor de producere de desfacere ale produselor si serviciilor;

• extimarea valorii marfurilor care difera in fiecare moment sau etapa chiar daca confruntarea acesteia cu pretul deja stabilit nu conduce imediat la modificarea decizilor de pret;

• nivelul si structura preturilor bunurilor economice se fundamenteaza pe reflexile date de piata ca urmare a raportului dintre cerere si oferta;

• limitele decizilor de fixare a preturilor sunt determinate de elementele subiective dar si de cele obiective care nu au putut fi identificate prin calculul extimativ al raportului cerere oferta.

1.3. Piaţa. Cererea. Oferta.

Piaţa reprezintă ansamblul mijloacelor şi operaţiunilor de comunicare şi de confruntare a vânzătorilor cu cumpărătorii, prin aceasta, fiecare dintre ei, se informează mutual de ceea ce pot produce pentru vânzare, de ceea ce au nevoie să cumpere şi preţul pe care urmează să-1 ceară sau să-1 propună în vederea încheierii tranzacţiilor

Piaţa este definită prin următoarele elemente:

• spaţiul economic în care se întâlnesc şi acţionează cumpărătorii şi vânzătorii, iar, în unele cazuri, diverse categorii de intermediari;

• locul de întâlnire la un moment dat a dorinţelor cumpărătorilor cu dorinţele vânzătorilor;

• un ansamblu de mijloace de comunicaţie prin care vânzătorii şi cumpărătorii se informează reciproc asupra a ceea ce dispun, de ce au nevoie şi a preţurilor cerute şi propuse înainte de a încheia şi efectua tranzacţiile;

• totalitatea relaţiilor de vânzare în legătură cu spaţiul economic în care au loc : cerere, ofertă, concurenţă, preţ;

• locul de manifestare a concurenţei, a competiţiei dintre agenţii economici cu interese identice sau apropiate.

Formarea preţului nu depinde numai de punctele de vedere ale vânzărilor manifestate prin ofertă, ci şi de cele ale cumpărătorilor manifestate prin cerere. În aceste condiţii, preţul se formează prin negociere şi consens, tinzând către un preţ de echilibru al celor două mărimi complexe care se confruntă permanent pe piaţă: oferta şi cererea.

Cererea reprezintă cantitatea totală dintr-un anumit bun care poate fi cumpărată pe piaţă, într-o perioadă determinată de timp, la un anumit preţ dat.