Prețuri și Concurență

Capitolul I

CONCURENŢA

1. Obiectivele capitolului:

- însuşirea noţiunilor şi regulilor de bază privind concurenţa;

- însuşirea procedurilor prin care se asigură transpunerea în practică a reglementărilor în materie de concurenţă;

- prezentarea aspectelor care necesită intervenţia statului în realizarea protecţiei concurenţei economice;

- rolul ajutorului de stat în menţinerea echilibrului economic.

2. Rezumatul pe scurt al capitolului

O economie de piaţă este de neconceput fără concurenţă. Iată de ce, în Constituţie, în completarea caracterizării conform căreia „Economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă” (alin.1, art. 135), se apreciază că „Statul trebuie să asigure, …, libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie” (lit.a, alin.2. art 135).

În cadrul unui sistem bazat pe economia de piaţă, concurenţa este benefică în primul rând, pentru consumatori, dar şi pentru producători. Primii au posibilitatea de a-şi satisface necesităţile de consum potrivit, gusturilor şi posibilităţilor lor financiare, în vreme ce producătorii sunt stimulţi să producă mai bine şi mai eficient.

Existenţa unui mediu concurenţial normal determină o alocare optimă a resurselor către firmele cele mai eficiente. De acest fapt poate profita societatea în ansamblul său. Prin urmare, datorită concurenţei, se realizează o selecţie naturală a firmelor. În cele din urmă, această selecţie nu se poate lăsa la voia întâmplării. De-a lungul timpului, s-a simţit nevoia ca statul să intervină, prin impunerea unor reguli de desfăşurare a concurenţei economice, reguli de pe urma cărora să beneficieze atât consumatorii cât şi competitorii.

Acesta a fost şi motivul pentru care, chiar într-o economie eminamente liberală (SUA) afost adoptată lgea antitrust încă de la sfârşitul secolului XIX, apoi Uniunea Europeană prin Tratatul de la Roma elaborează legislaţia privind protecţia concurenţei bazată pe articolele 85 şi 86, iar România, pentru armonizarea legislaţiei cu cea europeană în domeniu, adoptă Legea concurenţei în anul 1996. În acest context, putem spune că politicul joacă un rol important în economia de piaţă concurenţială. Astfel, în sensul cel mai larg, prin politica în domeniul concurenţei, se înţelege acel set de instrumente care stau la baza creării, protejării dezvoltării mecanismelor pieţei libere, factor esenţial pentru buna funcţionale a unor firme eficiente atât pe plan naţional, cât şi internaţional. Politicile concurenţei încearcă să prevină practicile anticoncurenţiale, dar şi modificările în structura industrială care facilitează aceste practici. Impactul substanţial al politicilor în domeniul concurenţei asupra proceselor de ajustare structurală şi, implicit, asupra eficienţei economice este recunoscut din ce în ce mai mult de către specialişti. Aceste politici se bazează pe recunoaşterea faptului că funcţionarea unor pieţe concurenţiale este mecanismul cel mai potrivit pentru punerea la dispoziţia firmelor unor informaţii esenţiale necesare în luarea deciziilor economice cele mai corecte.

Politica de protecţie a concurenţei, de regulă, îşi propune să realizeze unele obiective foarte clare. Astfel, principalul obiectiv l-ar constitui promovarea concurenţei, în scopul creşterii eficienţei economice şi a bunăstării consumatorilor. Nu sunt puţine ţările care promovează, în acest domeniu, o politică cu obiective multiple, sub denumirea generică de „promovare a interesului public” (dezvoltare regională, ocuparea mâinii de lucru, echitatea, pluralismul, difuzarea puterii economice prin promovarea firmelor mici şi mijlocii ş. a.)

Dezvoltarea economică are nevoie de o politică eficientă în domeniul protecţiei concurenţei. Distorsiunile din sistemul de preţuri, acţiunile de împărţire a pieţelor, existenţa unor bariere la intrare, precum şi alte rigidităţi reprezintă obstacole majore în calea unor obiective legate de eficienţa şi de dezvoltarea economică. De cele mai multe ori, astfel de obstacole apar în urma unor acţiuni menite a susţine sau a exercita puterea pe piaţă. O firmă poate să obţină puterea pe piţă fie datorită unei eficienţe mai mari a activităţii sale, fie ca efect al unor politici ale statului în vederea susţinerii unui anumit tip de dezvoltare industrială, fie – în fine – în urma abordării unor pracici restrictive.

Capitolul întâi îşi propune să elucideze problemele legate de:

- noţiunea de concurenţă;