Previziune Macroeconomică

1.1 Economia naţională ca sistem

Multitudinea definiţiilor date conceptului de sistem poate fi generalizată astfel: fie P o

proprietate oarecare, R o relaţie, M o mulţime de elemente. Dacă în mulţimea M se constată o

relaţie R, aceasta nu înseamnă că M va reprezenta obligatoriu un sistem. Însuşirea care va face din

M un sistem este aceea în raport cu care pe elementele M se realizează o relaţie care ne interesează.

Aceasta ne spune că relaţia R trebuie să conţină o proprietate stabilită dinainte. Astfel, ajungem la

următoarea definiţie: o mulţime M formează un sistem dacă pe ea se realizează o relaţie R,

predeterminată, cu proprietăţi fixate P1.

În limbajul comun, "un «sistem» înseamnă o grupare de elemente componente care

acţionează împreună în vederea atingerii unui obiectiv comun"2.

Printre sistemele cu un grad de complexitate foarte ridicat se află şi sistemul economie

naţională. De obicei, economia naţională este definită ca un ansamblu de activităţi economicosociale

privite în unitatea şi interdependenţele lor dinamice, în strânsă legătură cu natura

înconjurătoare, care se desfăşoară în cadrul naţional-statal, istoriceşte constituit. Rostul fiecărei

economii naţionale este să asigure bunurile economice care satisfac trebuinţele oamenilor.

Plecând de la definiţia generalizatoare din paragraful 1, putem afirma odată cu economistul

John Kenneth Galbraith că ,,Fără un sistem economic – care să producă hrana, s-o prelucreze, s-o

ambaleze şi s-o distribuie, care să fabrice stofe şi să confecţioneze îmbrăcăminte, care să

construiască case şi să le mobileze, să asigure servicii medicale şi de învăţământ, să legifereze şi să

menţină ordinea, să pregătească apărarea colectivităţii – viaţa ar fi grea. Iată deci funcţia lui".3

1 Vezi “Dicţionar de matematică şi cibernetică în economie”, E.S.E., Bucureşti, 1979, p.581-582.

2 Jay W. Forrester, “Principiile sistemelor”, ediţia românească, E.T., Bucureşţi, 1979, p.11.

3 John Kenneth Galbraith, “Ştiinţa economică şi interesul public”, ediţia românească, E.P., Bucureşţi, 1982, p.11.

FUNDAMENTELE TEORETICE

ALE PREVIZIONĂRII MACROECONOMICE

1.1. Economia naţională ca sistem

1.2. Previziunea - componentă a managementului macroeconomic

1.3. Tipologia previzională

1.4. Previziunea ca ştiinţă

Fundamentele teoretice ale previzionării macroeconomice

Sistemul economiei naţionale se caracterizează prin trei trăsături:

- structura;

- funcţionalitatea;

- comportamentul.

Structura este dată de mulţimea elementelor/componentelor sale şi, îndeosebi, de relaţiile

dintre acestea.

Principalele componente sunt:

1) Resursele umane în ansamblu, din care forţa de muncă, atât sub aspect cantitativ, cât şi calitativ,

ca nivel, compoziţie pe sexe, vârste, medii sociale (urban, rural), niveluri de pregătire, ocupaţii

pe domenii de activitate, precum şi mişcarea migratoare.

2) Resursele materiale naturale - bogăţiile solului şi subsolului, inclusiv apele şi fauna, atât cele

folosite cât şi cele aflate în rezervă.

3) Resursele naturale acumulate, formate din maşini, agregate, instalaţii, drumuri, autostrăzi, căi

ferate, lucrări de artă (poduri, viaducte, apeducte), clădiri şi alte construcţii, atât cele aflate în

folosinţă, cât şi cele în conservare, care fac obiectul patrimoniului naţional.

4) Ansamblul de cunoştinţe acumulate şi potenţialul educaţional şi de creaţie ştiinţifică existente la

un moment dat într-o economie naţională.

5) Resursele financiare şi valutare ale ţării, precum şi calitatea operaţiunilor realizate cu acestea,

oglindite de principalele balanţe financiare – bugetul statului şi balanţa de plăţi externe, de

cursul de schimb al monedei naţionale etc.

6) Mediul ambiant natural şi calitatea acestuia, expresie a interacţiunii dintre factorii tehnicoeconomici

şi cei ecologici, precum şi capacitatea de combatere a poluării.

7) Ramurile, subramurile economiei ca expresie a diviziunii sociale a muncii în conexiune cu

resursele antrenate în circuitul economic.

8) Regiunile, zonele în care se desfăşoară activităţile economice şi sociale ca expresie a diviziunii

teritoriale a muncii, precum şi relaţiile dintre acestea.

9) Modul şi gradul de satisfacere a trebuinţelor individuale şi sociale ale membrilor societăţii.

Funcţionalitatea sistemului economiei naţionale constă în acţiunea componentelor/subsistemelor

sale sub influenţa factorilor obiectivi şi subiectivi, a legilor economice, ca expresie a factorilor

obiectivi (ex. legea înclinaţiei marginale spre consum) şi a deciziilor autorităţilor centrale şi locale,

ca expresie a factorilor subiectivi.

Acţiunea interconectată a elementelor sale se concretizează în starea de coerenţă şi gradul de

eficienţă ale economiei naţionale, rezultat al autoreglării şi reglării acesteia.1

Comportamentul economiei naţionale exprimă modificarea componentelor sale ca efect al

influenţei factorilor de intrare (producţia şi importul) şi de ieşire (consumul final, formarea brută de

capital şi exportul), precum şi al influenţei unor factori exteriori sistemului, cum sunt: conj