Principii generale ale organizării contabilității instituțiilor publice

2.1 Notiuni generale privind evidenta bugetara

Potrivit prevederilor legii contabilitatii nr.82/1991, obligatia organizarii si conducerii contabilitatii proprii revine: regiilor autonome, societatilor comerciale, societatilor agricole, organizatiilor cooperatiei mestesugaresti, organizatiilor cooperatiei de consum si de credit, Bancii Nationale a Romaniei si societatilor bancare, institutiilor publice, unitatilor de asigurari sociale, asociatiilor, fundatiilor, sindicatelor, unitatilor de cult si alte organizatii obstesti, precum si celorlalte persoane care au dobandit personalitate juridica potrivit legii.

Contabilitatea bugetara trebuie sa asigure reflectarea intregului proces al executarii bugetului de stat pe feluri de venituri si cheltuieli pe verigile sistemului bugetar, precum si pe fiecare organ financiar si institutie bugetara in parte.

De asemeni, contabilitatea bugetara trebuie sa furnizeze datele necesare cunoasterii mijloacelor materilae si banesti aflate in folosinta institutiilor bugetare, permitand in acest fel exercitarea controlului asupra utilizarii acestora.

Contabilitatea bugetara se tine la nivelul tuturor componentelor sistemului bugetar. Aceste componente pot fi grupate dupa mai multe criterii, astfel:

1. Dupa obiectul activitatii:

a) institutii administrative (ministere, celelalte organisme centrale), institutii locale (prefecturi si primarii) – specifice acestora sunt cheltuielile administrative;

b) institutii de specialitate (invatamant, medicale, justitie, procuratura).

2. Dupa modul de finantare:

a) institutii finantate integral de la buget;

b) institutii cu finantare mixta (de la buget si din surse proprii);

c) institutii care isi asigura integral veniturile pentru acoperirea cheltuielilor.

3. Din punct de vedere al subordonarii:

a) institutii de subordonare centrala;

b) institutii de subordonare locala.

Conducatorii institutiilor de subordonare centrala (ministere) au calitatea de ordonatori principali de credite. In sarcina acestora intra aprobarea creditelor de finantare specifice bugetelor proprii si repartizarea fondurilor destinate verigilor inferioare.

Obiectivele contabilitatii bugetare sunt:

- reflectarea in expresie valorica a patrimoniului;

- exercitarea controlului permanent asupra existentei si miscarii elementelor patrimoniale;

- asigurarea informatiei necesare stabilirii eficientei activitatii institutiilor publice.

Pentru realizarea acestor obiective, organele de conducere ale institutiilor publice au obligatia:

- sa elaboreze instructiuni privind organizarea contabilitatii analitice pentru unitatile bugetare din subordine;

- sa stabileasca perioadele de inventariere in cursul anului si sa elaboreze precizari, adoptate la specific, cu privire la inventarierea bunurilor la unitatile subordonate;

- sa stabileasca competentele in materie de contabilitate pentru unitatile din subordine;

- sa indrume si sa controleze modul de aplicare de catre unitatile din subordine a dispozitiilor legale privind contabilitatea.

2.2 Planul de conturi a institutiilor publice si modul de organizare si conducere a contabilitatii

Planul de conturi asigura existenta existentei miscarii si transformarii elementelor patrimoniale pe parcursul derularii bugetare.

Planul de conturi cuprinde 7 clase simbolizate de la 1 la 7, astfel:

Clasa 1 – Conturi de capital

Clasa 2 – Conturi de imobilizari

Clasa 3 – Conturi de stocuri si productia in curs de executie

Clasa 4 – Conturi de terti

Clasa 5 – Conturi de trezorerie si banci comerciale

Clasa 6 – Conturi de cheltuieli

Clasa 7 – Conturi de venituri si finantari

In cadrul claselor exista mai multe grupe de conturi, iar grupele sunt dezvoltate pe conturi sintetice de gradul I si II, care pot si ele fi dezvoltate in analitice in functie