Problematica managementului

Capitolul 1 PROBLEMATICA MANAGEMENTULUI FIRMEI

1.1. Conţinutul şi importanţa managementului

Managementul este un fenomen complex şi de mari dimensiuni a cărui necesitate obiectiva rezulta din caracterul social al muncii omeneşti. În ţările dezvoltate din Occident managementul este considerat la fel de important ca tehnica nouă care, oricât de performanta ar fi, nu-şi poate dovedi eficienţa decât în contextul unui management corespunzator. Aşadar, managementul poate fi privit ca o condiţie esenţială pentru utilizarea eficientă a factorilor de producţie.

La ora actuală, termenul de management este unul destul de uzual în limba română. Totuşi, el este relativ recent (un neologism), încă insuficient conturat şi foarte greu de tradus cu exactitate. Acest cuvânt provine din Statele Unite ale Americii de unde s-a răspândit treptat în foarte multe ţări, inclusiv în România. Etimologia acestui cuvânt nu este încă pe deplin elucidată, existând mai multe ipoteze.

Una dintre aceste ipoteze (de sorginte franceză) spune că la originea acestui cuvânt ar sta latinescul manus (mână), de unde sensul actual de manevrare sau de pilotare. Pornind de la manus s-ar fi ajuns la cuvintele franţuzeşti ménage (menaj, gospodărie) şi manége (manej). Una dintre aceste două expresii, sau poate ambele, ar fi imigrat peste ocean în SUA de unde, după un timp, s-ar fi întors în Europa, cu un sens mult mai bogat, sub numele de management.

Fără a confirma sau infirma această ipoteză, constatăm doar că, actualmente, semnificaţia noţiunii de management este una foarte bogată. Fiind pus în legătură directa cu expresia “to manage”, care înseamnă a dirija (a conduce), managementul semnifica, în acelaşi timp, conducere, gospodarire, administrare, gestiune etc. Pentru autorii din afara limbii engleze, între care şi cei din România, este aproape imposibil de găsit un singur termen care să echivaleze cu noţiunea de management. De aceea managementul se foloseşte ca atare, iar pentru explicarea lui se utilizează o înşiruire de mai multe cuvinte. De exemplu, Dicţionarul Larousse spune că managementul înseamnă un ansamblu de tehnici de conducere, organizare şi gestiune a întreprinderii, iar Dicţionarul Explicativ al Limbii Române apreciază că managementul semnifica ansamblul activităţilor de organizare, conducere şi gestiune a întreprinderii.

În definiţiile de mai sus, deşi nu în aceeaşi ordine, apar trei termeni cheie: conducere, organizare şi gestiune. Părerea noastră este că se pot simplifica puţin lucrurile reţinând doar termenul cel mai general, acela de conducere. Deci, managementul poate fi considerat activitatea sau arta de a conduce oamenii.

Rezumând înţelesul noţiunii de management la conducere, trebuie sa sesizăm că, în această calitate, managementul prezinta două laturi:

- una tehnico-organizatorică, decurgând din natura materială a proceselor de muncă, din necesitatea coordonării în timp şi spaţiu a legăturilor dintre resursele umane şi ceilalţi factori de producţie;

- alta social-economică, impusă de relaţiile inter-umane necesare procesului de conducere a oamenilor.

Sub ambele aspecte, managementul este considerat ca fiind, în acelaşi timp, ştiinţă şi artă.

Calitatea de artă a managementului ţine de faptul că activitatea de conducere se bazează, în mare măsură, pe nişte calităţi individuale ale conducatorilor, pe talent şi intuiţie, caliţăţi înnăscute. Din acest punct de vedere, este faptul că, o bună perioadă de timp, activitatea de conducere a fost îndeplinită pe cale empirică, intuitivă, fără a se recurge la ştiinţa managementului (pentru că nici nu exista). Chiar şi în zilele noastre, foarte mulţi conducători folosesc aceste metode empirice, astfel ca atributul de arta al conducerii este pe deplin justificat.

Calitatea de ştiinţă a managementului ţine de faptul că, pe măsura creşterii complexităţii muncii de conducere, aceasta activitate nu poate fi realizată eficient decât prin apelul la ştiinţă. Managementul devine astfel o ştiinţă, dar o ştiinţă interdisciplinară, în care se intersectează mai multe discipline: economice, tehnice, psiho-sociale, juridice, matematice. Îndeosebi folosirea aparatului matematic conferă managementului calitatea de ştiinţă.

Considerând managementul ca fiind ştiinţa sau arta conducerii, putem remarca cel puţin trei accepţiuni sau sensuri uzuale:

- managementul ca activitate sau proces (management proces);

- managementul ca echipă sau aparat de conducere ( management team);

- managementul ca ştiinţă.

Importanţa managementului poate fi evidenţiată în planul tuturor celor trei accepţiuni.

Ca proces, managementul presupune atingerea obiectivelor unei organizaţii printr-o conducere eficace şi eficientă prin intermediul celor 5 funcţii ale sale: previziune, organizare, comandă, coordonare şi control. Este evident ca succesul economic al firmelor americane şi japoneze se datorează şi calităţii procesului de management. În contrast, conducerea întreprinderilor, practicată în perioada socialistă, s-a limitat, în cea mai mare parte, la rapoate afirmative şi festiviste, activitatea economică fiind dirijată centralizat prin planul naţional unic.

Ca echipă, importanţa managementului poate fi semnificativ ilustrată prin sintagma “omul sfinţeşte locul”. Sunt dese situaţiile când un manager schimbă complet situaţia unei organizaţii, atât în sens pozitiv, cât şi în sens negativ. Literatura de specialitate ilustrează cazul companiei americane de automobile Chrysler, care s-a salvat de la faliment în anul 1978 prin venirea la concucere a lui Lee Iacocca. Sesizănd deficienţele în ceea ce priveşte funcţia de coordonare, acesta avea să declare mai târziu: “Am găsit aici 35 de vicepreşedinţi, fiecare cu un sector de activitate. Nu mia- venit sa cred că persoana care conducea proiectarea nu avea legătură cu cea care conducea fabricaţia”.

Ca ştiinţă, importanţa managementului poate fi argumentată statistic în sensul că firmele care folosesc mai multe instrumente ştiinţifice de management sunt cu mult mai viabile decât cele care sunt conduse empiric (intuitiv). Formula succesului managerial redată de Kreitner este următoarea:

S = A x M xO

Aici succesul (S) apare ca un produs între abilitatea managerială (A), motivaţia de a conduce (M) şi oportunitatea conducerii (O). Formula este astfel concepută încât dacă unul dintre termeni este zero succesul managerial devine nul.