Extras din curs
Tema 1. Conceptele de bază ale P roiec tării Sistemelor Informatice (PSI)
1.1 Definire sistem informatic.
Situaţia economică actuală prezintă o serie de caracteristici ce trebuiesc luate în
consideraţie, deoarece impun o anumită politică a întreprinderilor. La etapa actuală nu
mai există o creştere economică generală şi continuă, fiecare întreprindere trebuie să
lupte pentru a se impune în raport cu concurenţa sau pur şi simplu pentru a supravieţui.
Cu alte cuvinte, ca urmare a acestor transformări, o întreprindere, pentru a reuşi, trebuie
să-şi mobilizeze toate resursele, inclusiv resursele informaţionale, ceea ce îi va permite
să-şi reducă costurile, să îmbunătăţească performanţele şi calitatea produselor sau
serviciilor oferite, să creeze şi să ocupe pieţe noi. Din acest motiv, este absolut necesar
ca gestiunea resurselor să fie făcută în cadrul unui “ Sistem“ bine organizat, în continuă
perfectare, subînţelegând şi necesitatea utilizării tehnicii electronice de calcul, adică
implementarea sistemelor informatice economice şi tehnologiilor informaţionale
moderne.
Pentru o mai bună înţelegere a noţiunilor fundamentale de “sistem”, utilizate la
crearea sistemelor informatice, în continuare, se propune aranjarea accentelor asupra
acestor noţiuni.
La ora actuală există numeroase definiţii a noţiunilor de “Sistem”, “Sistem
informaţional” (SIF) şi “Sistem informatic” (SI). Înţelesul multilateral al noţiunilor
respective, implică în discuţiile dintre specialişti, anumite polemici, deseori
neconstructive.
În continuare, vor fi abordate definiţiile, cele mai des utilizate, în mediul de
specialitate.
Sistemul reprezintă un ansamblu de elemente (componente) interdependente, între
care se stabileşte o interacţiune dinamică, pe baza unor reguli prestabilite, pentru
atingerea unui scop comun.
Adică, un sistem este definit prin relaţiile dintre elementele sale, care pot fi
modularizate pe părţi. Deci, unele părţi pot fi schimbate, ceea ce reprezintă o cale de
modernizare cu un minim de elemente de noutate dar cu efecte care pot fi foarte mari.
Din cele menţionate rezultă că pentru realizarea unui sistem este necesar să se
stabilească obiectivele (ieşiri, rezultate) cărora trebuie să li se atribuie anumite valori
admisibile, iar în funcţie de acestea se determină parametrii care asigură transformarea
variabilelor de intrare, pentru realizarea obiectivelor propuse. Adică, orice sistem este
format din intrări, prelucrări şi ieşiri. În consecinţă, conceptul de sistem poate fi înţeles
dublu, deoarece, din punct de vedere al obiectivelor, sistemul este constituit dintr-un
ansamblu de sarcini de executat, în condiţii date, iar din punct de vedere structural,
acesta include un ansamblu de elemente funcţionale. Deci, un sistem poate fi constituit
din unul sau mai multe subsisteme (SS) interconectabile care la rândul său pot fi divizate
în alte SS.
Subsistemele unei USE pot fi determinate şi în funcţie de tipurile de activităţi ale
acesteia şi anume:
· activităţi de producţie (fizice sau tehnologice);
· activităţi de informare;
· activităţi de conducere.
Rezultă că, fiecare sistem/subsistem este format dintr-o activitate de producţie,
informare şi conducere.
Conceptul de sistem transpus la nivel microeconomic are o importanţă
apreciabilă, deoarece este scoasă în evidenţă existenţa unei corelaţii între cele trei tipuri
de activităţi (fizice, informare şi conducere). În aşa mod, orice schimbare produsă în
activitatea de conducere implică schimbări şi în activitatea de informare, deoarece ea
este subordonată cerinţelor activităţii de conducere.
Luând în consideraţie aspectele menţionate, în USE pot fi distinse trei sisteme
care acţionează strâns legate între ele:
- sistemul de decizie (conducere sau decizional), care realizează o activitate de
conducere şi control şi se ocupă de analiza informaţiilor în vederea elaborării
deciziilor;
- sistemul condus (de execuţie sau operaţional), care realizează activităţile fizice şi
transformă deciziile în acţiuni;
- sistemul de informare (informaţional), care asigură legătura bilaterală între celelalte
două sisteme, realizând activităţile de informare, având ca obiective colectarea,
înregistrarea, prelucrarea şi transmiterea informaţiilor şi a deciziilor.
Cu alte cuvinte, SIF se interpune între sistemul de decizie şi sistemul condus având
drept scop asigurarea informaţiilor necesare stafului managerial reprezentând, în acelaşi
timp, un mijloc de comunicare între celelalte două subsisteme (fig. 1.1.).
Totodată, SIF nu trebuie interpretat doar ca o interfaţă între subsistemele numite. El
reprezintă şi un element de legătură a mediului intern al USE cu cel exterior lui
(economic, financiar, bancar, etc.).
Preview document
Conținut arhivă zip
- PSI._Tema_3.pdf
- PSI._Tema_4.pdf
- PSI._Tema_5.pdf
- PSI._Tema_6.pdf
- PSI._Tema_7.pdf
- PSI._Tema_8.pdf
- PSI._Tema_9.pdf
- PSIE_tema1.pdf
- PSItema2.pdf