Proiecte Economice

... the case for free trade is currently more in doubt than at any time since the 1817 publication of Ricardo's Principles of Political Economy... In the last ten years the traditional constant returns, perfect competition models of international trade have been supplemented and to some extent supplanted by a new breed of models that emphasizes increasing returns and imperfect competition. These new models.., open the possibility that government intervention in trade via import restrictions, export subsidies, and so on may under some circumstances be in the national interest after a l l . . , free trade is not pass6, but it is an idea that has irretrievably lost its innocence. Its status has shifted from optimum to reasonable rule of thumb. There is still a case for free trade as a good policy, and as a useful target in the world of politics, but it can never again be asserted as the policy that economic theory tells us is always right".

Krugman [ 1987, pp. 131-132]

Contextul apariției politicilor comerciale strategice

Comerţul a apărut din cele mai vechi timpuri , iniţial sub forma schimbului de produse şi servicii. Acest fenomen a fost declanşat de doi factori: în unele regiuni anumite proudse se găseau din abundenţă în timp ce în alte regiunii oamenii se confruntau cu penurie. De-a lungul timpului aceste schimburi s-au intensificat au devenit tot mai complexe, vizând şi posibiliatea obţinerii de câştiguri băneşti. În Antichitate comerţul la scară mică era considerat vulgar şi era acceptat doar ca metodă de a facilita accesul la produse existente în colţuri îndepărtate ale lumii. Comerţul local şi cel internaţional a fost guvernat în timp de numeroase filosofii comerciale ce au conturat comportamente comerciale tipice ale economiilor naţionale în raport cu economiile externe. Politicile comerciale practicate de state în diverse perioade pot fi clasificate în următoarele orientări:

- Politici comerciale de liber schimb;

- Protecţionism moderat;

- Protecţionism intens (deviat de la practica comercială multilaterală);

- Protecţionism agresiv;

- Protectionism discriminatoriu;

- Politici comerciale punitive;

- Politici comerciale autarhice.

Creşterea rapidă a importanţei comerţului a accentuat o schimbare a acestuia care abia acum este luata în considerare cu adevărat. S-a produs o schimbare în caracterul comerţului care il deosebeşte de comerţul teoriilor clasice şi de cel regasit în manuale.

Oamenii de ştiinţă din domeniul economic realizează numeroase cercetării pentru a defini şi verifica noi forme de manifestare a relaţiilor comerciale între firme, între state. Unele studiile empirice şi modelele matematice elaborate de aceştia ilustrează condiţiile în care o firmă işi poate maximiza profiturile, iar o ţară poate să crească bogaţia naţională şi chiar bunăstarea generală.

Teoriile clasice considerau comerţul ca fiind o modalitate prin care ţările beneficiază de pe urma diferenţelor existente între ele. Conform teoriei avantajului comparativ comerţul este reprezentat de schimburi comerciale care reflectă punctele tari specifice diferitelor economii. Acum comerţul internaţional este definit de caracteristicile fiecărei ţări/economii, însă tipologia schimburilor comerciale pe care fiecare ţară le dezvoltă nu mai poate fi pusă doar pe seama avantajului comparativ, mai degrabă pot fi explicate de avantaje temporare derivate din economii de scală, experienţă, inovaţii, îmbunătăţiri tehnologice etc.

Unul dintre motoarele specializării internaţionale a cărui importanţă este în continuă creştere este tehnologia. În multe industrii avantajul competitiv este reprezentat de cunoştinţele dobândite de firme prin intermediului activitaţilor departamentului de cercetare şi dezvoltare şi al experienţei practice.

Definirea politicilor comerciale strategice

Mari firme exportatoare dar şi firme mai mici se află într-o competiţie diferită de cea tradiţională cu mediul comercial extern. Ele au puterea de a influenţa preţurile pe piaţă şi pot lua decizii care să afecteze direct comportamentul companiilor străine rivale.

La începutul anilor ’80 ecomomiştii au inceput să studieze comerţul dintre un număr mic de firme concurente şi au descoperit noi metode de a devia de la comerţul caracterizat de liber schimb. Ei au conchis că pieţele care au un număr mic de firme concurente sunt caracterizate de competiţie imperfectă şi poate conduce la o interdependenţă strategică între firme. Studiile acestora au avut ca punct de pornire posibilitatea obţinerii unor câştiguri superioare în relaţiile comerciale dintre ţări.