Protecția concurenței economice

CONCURENŢA - COORDONATĂ FUNDAMENTALĂ A ECONOMIEI DE PIAŢĂ FUNCŢIONALE

1.1. DEFINIREA ŞI OBIECTIVELE CONCURENŢEI

Punctul de vedere aproape unanim este că forţa regula¬toare cea mai importantă a economiei de piaţă este concu¬renţa. Afacerea în societatea capitalistă este condusă în ca¬drul unei ţesături complexe de constrângeri legale, institu¬ţionale şi financiare, iar motivaţia indivizilor nu derivă doar din interesul personal, ci şi din obiceiuri, lene, pasiune pentru performanţă şi precizie - factori care nu sunt în mod necesar congruenţi cu noţiunea tradiţională de concurenţă, ca explicaţie pentru evenimentele care se produc în econo¬mia capitalistă.

Privită din punct de vedere economic, concurenţa este întotdeauna legată de tranzacţii pe piaţă, de cerere şi ofertă şi de procesul schimbului. Mai exact, se poate spune că există concurenţă, dacă cineva poate alege între mai multe alternative şi poate astfel să aleagă alternativa cea mai con¬venabilă preferinţelor sale. Astfel, concurenţa este strâns legată de libertatea de a alege. Insă, libertatea de alegere este diferenţiată, în funcţie de existenţa unor grade de con¬curenţă efective.

Concurenţa este însă şi forma activă a liberei iniţiative, liberă iniţiativă generată de proprietatea privată, aceasta constituind, la rândul ei, o trăsătură esenţială a economiei de piaţă, al cărei mecanism este concurenţial. Ea reprezin¬tă confruntarea deschisă, rivalitatea dintre agenţii econo¬mici vânzători/ofertanţi ai bunului considerat, pentru a a-trage de partea lor clientela. Totodată, concurenţa exprimă comportamentul specific interesat al tuturor subiecţilor de proprietate, comportament care se realizează în mod diferit, în funcţie de cadrul (mediul) concurenţial şi particularităţi¬le diverselor pieţe.

Producătorii autonomi şi specializaţi vizează profitul, în timp ce consumatorii îşi manifestă opţiunile lor pentru bunurile şi serviciile oferite de producători vizând utilitatea lor. Prin faptul că orientează pe agenţii economici spre pro¬ducerea a ceea ce este dorit şi cerut de consumatori la cos¬turi cât mai reduse în condiţiile date, concurenţa asigură producătorilor preţurile şi profiturile aşteptate, iar consu¬matorilor satisfacerea nevoilor.

„Competiţia conduce la continua perfecţionare şi eficientizare a producţiei. Ea determină producătorul să eli¬mine risipa şi să scadă costurile, astfel încât să vândă la un preţ mai mic decât alţii. îi elimină pe cei ale căror costuri rămân ridicate şi face astfel încât să concentreze producţia în mâinile acelora ale căror costuri sunt mai mici.”

Concurenţa are loc atunci când există libertatea de a pă¬trunde pe o piaţă şi când, în acelaşi timp, pe acea piaţă exis¬tă mai mulţi vânzători/cumpărători alternativi.

Concurenţa poate avea loc între firme mari sau firme mici, firmele rivale putând intra în competiţie pe pieţe lo¬cale, regionale, naţionale sau chiar pe pieţe mondiale.

Cele mai importante scopuri ale concurenţei sunt:

• satisfacerea cererii consumatorilor;

• promovarea inovaţiei;

• alocarea eficientă a resurselor;

• limitarea puterii economice şi a celei politice;

• justa distribuţie a veniturilor.

Piaţa este cea mai bună inovaţie în organizarea cererii şi ofertei şi în întărirea şi stabilirea diferitelor preferinţe ale agenţilor economici - fără folosirea concurenţei. Concuren¬ţa constituie mijlocul necesar prevenirii şi/sau diminuării puterii economice concentrate în mâinile statului şi ale per¬soanelor şi întreprinderilor private. De aceea, concurenţa re¬prezintă un mijloc important pentru organizarea societăţii.

Principala cerinţă căreia orice economie trebuie să-i facă faţă este alocarea resurselor sale într-un mod în care să îi sa¬tisfacă cel mai bine pe membrii societăţii respective, atât pro¬ducători, cât şi consumatori. Astfel, trebuie să se hotărască:

• ce fel de bunuri şi în ce cantităţi trebuie produse;

• în ce mod trebuie să fie distribuite bunurile produ¬se între membrii societăţii;

• cum trebuie direcţionate resursele în producerea bunurilor şi ce metode de producţie se vor folosi.

Piaţa liberă presupune acţiunea liberă a mai multor agenţi economici (producători sau cumpărători). Concurenţa este unul dintre factorii importanţi ce acţionează asupra agenţilor economici, astfel încât aceştia sa-şi adapteze ofer¬ta la cerere. Pe o piaţa liberă, concurenţa acţionează în strân¬să legătură cu preţul. Agenţii economici producători pe o piaţă liberă urmăresc prin intermediul concurenţei cu cei¬lalţi producători maximizarea profitului, prin minimizarea costului, preţului şi creşterea calităţii bunurilor produse.

Economia de piaţă liberă se identifică cu economia de piaţă modernă şi se bazează pe conservarea principiului li¬bertăţii de concurenţă. Aceasta este reglementată printr-o serie de acte normative care au ca efect reprimarea abuzurilor de la regulile normalităţii concurenţei.

Concurenţa devine mai puternică, atunci când preţurile sunt mai mici şi creşte cererea de bunuri.

Concurenţa se materializează prin comportamentul agenţilor economici din aceeaşi ramură, care urmăresc ma¬ximizarea profitului pe seama utilizării capitalului investit. Fiecare agent economic, care acţionează pe piaţa liberă, es¬te preocupat de activitatea firmei sale, astfel încât aceasta să fie cea mai competitivă dintre toate, iar câştigul net să fie cel mai bun.

Prin intermediul concurenţei, fiecare producător poate orienta producţia prin costurile de exploatare, urmărind per¬manent raportul dintre resurse şi cheltuieli. Nici unul din¬tre producătorii aceluiaşi bun de pe o piaţă nu poate influ¬enţa în mod izolat piaţa acelui bun. Toţi producătorii influ¬enţează piaţa, aflându-se în concurenţă. Ei o influenţează prin practicarea de preţuri cât mai scăzute, putând ajunge până la nivelul de supravieţuire. Prin urmare, concurenţa între producători exercită o presiune asupra scăderii preţu¬rilor de vânzare şi, totodată, contribuie la lărgirea pieţei în ceea ce priveşte cantitatea cerută de consumatori, care este cu atât mai mare, cu cât preţul este mai scăzut.

În economia de piaţă, concurenţa este liberă; ea face parte din libera iniţiativă sau din libertatea de acţiune, ceea ce înseamnă că agenţii economici acţionează pentru a-şi realiza propriile interese, iar economia în ansamblul său este rezultatul acestei acţiuni. Originea intereselor fiecăruia se află în mediul economico-concurenţial, în care locul central revine proprietăţii private şi pieţei. Astfel, libertatea concurenţei exprimă libertatea de a acţiona în economia a cărei funcţionare ia forma pieţei. Se poate vorbi de o ase¬menea libertate şi în situaţia în care agenţii economici pot decide independent, cu condiţia ca această posibilitate să fie prezervată pentru toţi, fără nici o atingere. Orice soluţie întreprinsă de un agent economic în intenţia de a-ţi realiza interesele trebuie să aibă loc în aşa fel, încât, prin ceea ce face el, să nu afecteze cu nimic libertatea de acţiune a ce¬lorlalţi. De aici decurge că libertatea concurenţei este o ca¬racteristică generală, aplicabilă tuturor agenţilor economici şi că orice iniţiativă este considerată normală numai cu res¬pectarea acestei condiţii.