Rate rentabilitate

1. Analiza pozitiei financiare a intreprinderii si impactul sau

1.1. Consideratii privind necesitatea abordarii bilantului din perspectiva

financiara

Analiza situatiei financiare a intreprinderii la un moment dat, de regula la

sfarsitul exercitiului, permite evaluarea marimii si evolutiei patrimoniului,

precum si formularea de aprecieri cu privire la modalitatea de realizare a

echilibrului financiar. Avand in vedere ca bilantul constituie documentul

principal care sta la baza evaluarii patrimoniului intreprinderii, studiul pozitiei

financiare a intreprinderii necesita analiza financiara a bilantului, care are un

caracter static.

Daca sub aspect juridic analiza bilantului permite prezentarea drepturilor

si angajamentelor patrimoniale, abordarea financiara pune in evidenta relatia

dintre sursele fondurilor (resursele) si nevoile (utilizarile) carora le sunt

alocate fondurile (a se vedea Tabelul nr. 1).

Prezentarea

bilantului

Elementele patrimoniului

- contabila Activ Pasiv

- juridica Drepturi:

- de proprietate

- de creanta

Angajamente fata de:

- proprietari (capitaluri

proprii)

- terti (datorii)

- financiara Utilizarea fondurilor

incredintate intreprinderii

NEVOI

Sursele fondurilor

incredintate intreprinderii

RESURSE

Tabelul nr.1

Abordari ale patrimoniului unei intreprinderi

Dupa cum se observa in Tabelul nr. 1, sub aspect juridic, elementele

inscrise in activ corespund unor drepturi patrimoniale, in timp ce pasivul

apare ca o sinteza a angajamentelor contractate.

La randul lor, drepturile patrimoniale sunt de doua tipuri:

- drepturi de proprietate, concretizate in posibilitatea utilizarii bunurilor in

scopul productiei, consumului sau fructificarii acestuia pentru obtinerea unor

venituri. Acest drept se exercita atat asupra bunurilor materiale (terenuri,

cladiri, stocuri de marfuri,materii prime, produse finite) cat si asupra bunurilor

nemateriale (brevete, licente, marci de fabrica si alte elemente necorporale);

- drepturi de creanta, adica drepturi ale intreprinderii asupra tertilor, care

constau in angajamente contractate de anumiti parteneri, cum sunt clientii si

debitorii. De exemplu, in cazul clientilor, termenele de plata au fost convenite

in avans cu reprezentantii intreprinderii si au o scadenta ulterioara livrarii bunurilor si

serviciilor. La randul lor, debitorii intreprinderii sunt beneficiari ai unor imprumuturi

pentru care au convenit asupra angajamentelor de rambursare in viitor a

capitalului si costului aferent accstuia sub forma de dobanda.

In ceea ce priveste angajamentele patrimoniale, acestea corespund

obligatiilor pe care intreprinderea trebuie sa le onoreze la o anumita scadenta si

sunt inregistrate in pasivul bilantului.

Angajamentele pot fi consecinta unor decizii voluntare, liber subscrise de

intreprindere (obligatiile fata de furnizori, imprumuturi contractate), precum si a unor

obligatii impuse (obligatiile fiscale).

Din perspectiva managementului financiar, este importanta diferentierea

angajamentelor patrimoniale, in functie de efectele lor, in angajamente

corespunzatoare datoriilor si angajamente corespunzatoare capitalurilor

proprii. Primele obliga intreprinderea sa ramburseze datoriile si sa plateasca

dobanzile, conform clauzelor contractuale. Angajamentcle corespunzatoare

capitalurilor proprii apar in legatura cu rcmunerarea proprietarilor fondurilor

puse la dispozitia intreprinderi