Reglementări și supraveghere bancară

Reglementarea si supravegherea bancara de catre o autoritate

independenta ale carei obligatii si drepturi sunt consfintite prin lege (legea

312/2004 privind Statutul Bancii Nationale la noi în tara) este reclamata cu

necesitate de importanta sistemului bancar în economie, cunoscut fiindca

acesta asigura mijloacele banesti (mijloacele de schimb pe piata) care

contribuie la dezvoltarea tuturor componentelor vietii economice.

Reglementarea activitatii institutiilor de credit (banci comerciale, banci

universale, banci de capital, coop. de credit, institutii financiare non-bancare,

etc) este necesara nu numai pentru importanta acestora in economie ci si prin

faptul ca aceste entitati au caracteristici proprii care le delimiteaza in general

de majoritatea intreprinderilor comerciale.

Particularitatile sistemului bancar sunt recunoscute atat de practica si

legislatia fiecarei tari dar si de organizatiile internationale precum Comitetul

de la Basel si Federatia Internationala a Contabililor (I.F.A.C.) prin

declaratiile comune¹.

Daca definim bancile ca entitate financiara trebuie sa aratam ca

principala activitate a acestora o constituie atragerea depozitelor si a

fondurilor care apartin unor entitati comerciale sau persoane fizice in scopul

creditarii altor entitati sau persoane fizice.

1. Particularitatile care delimiteaza bancile comerciale, in general,

de majoritatea intreprinderilor comerciale:

• Au in custodie un volum mare de elemente monetare, inclusiv

numerar si instrumente negociabile a caror securitate trebuie asigurata

in timpul transferurilor si al depozitarii. Bancile au, de asemenea, in

custodie si controleaza instrumente negociabile si alte active care sunt

usor transferabile in format electronic. Caracteristicile referitoare la

lichidarea acestor elemente determina ca bancile sa fie vulnerabile in

fata delapidarii si fraudelor. Prin urmare, bancile trebuie sa stabileasca

proceduri operationale oficiale, limite bine definite cu privire la

autoritatea individuala si sisteme riguroase de control intern.

• Bancile se angajeaza adesea in tranzactii initiate intr-o jurisdictie,

inregistrate intr-o jurisdictie diferita si gestionate in alta jurisdictie.

• Bancile opereaza cu parghii financiare foarte ridicate (cu alte cuvinte,

raportul dintre capitaluri si activele totale este scazut), ceea ce creste

vulnerabilitatea bancilor in fata evenimentelor economice negative si

sporeste riscul de faliment.

• Bancile au active care pot inregistra schimbari rapide de valoare si a

caror valoare este adesea dificil de determinat. In cosecinta, o scadere

relativ mica a valorii activelor poate avea un efect semnificativ asupra

capitalului bancilor si poate chiar asupra solvabilitatii acestora.

• In general, bancile obtin o parte semnificativa a fondurilor lor din

depozite la termen scurt (fie asigurate, fie neasigurate). Pierderea

increderii deponentilor in solvabilitatea unei banci poate genera rapid

o criza de lichiditati.

• Bancile au responsabilitatea de incredere in ceea ce priveste activele

pe care le pastreaza, dar care apartin altor personae. Aceasta situatie

poate da nastere unor datorii din cauza incalcarii increderii. Bancile

trebuie, prin urmare, sa stabileasca proceduri operationale si controale

interne menite sa asigure ca acele active sunt tratate numai in

conformitate cu termenii si conditiile in care ele au fost transferate

bancii.

• Bancile se angajeaza intr-un volum si o varietate mare de tranzactii a

caror valoare poate fi semnificativa. Acest lucru necesita sisteme

complexe de contabilitate si de control intern, precum si utilizarea la

scara larga a tehnologiei informatiei (IT).

• In mod normal, bancile opereaza prin retele de sucursale si

departamente care sunt dispersate pe criterii geografice. Acest lucru

necesita si implica, in mod necesar, o mai mare descentralizare a

autoritatii si o dispersare a functiilor de contabilitate si control, cu

dificultatile inerente in mentinerea unor practice operationale si a unor

sisteme de contabilitate uniforme, mai ales atunci cand reteaua de

sucursala depaseste granitele nationale.

• Tranzactiile pot fi adesea initiate si finalizate direct de catre client,

fara interventia angajatilor bancii, de exemplu tranzctiile prin Internet

sau prin bancomate (ATM).