Relații financiar-monetare internaționale

1. Trăsăturile şi rolul relaţiilor financiar- monetare internaţionale

Amploarea interdependenţelor economice a determinat creşterea rolului relaţiilor economice internaţionale în dezvoltarea economică naţională. Ca urmare, ele au devenit un obiectiv important al instituţiilor statului în organizarea şi derularea schimbului. Fenomenul de mondializare s-a accentuat atât de mult, încât foarte multe ţări realizează produsul intern brut într-o proporţie ridicată pe baza bunurilor şi serviciilor care intră în sfera relaţiilor economice internaţionale. În prezent, se manifestă un interes şi o conlucrare bi şi multilaterală a ţărilor, organizaţiilor internaţionale sau a uniunilor statale în tot mai multe domenii: comerţ, cooperare în producţie, sănătate, probleme de securitate, asistenţă umanitară, asigurarea echilibrului ecologic etc.

Relaţiile economice internaţionale pot fi definite ca fiind ansamblul tranzacţiilor economice dintre statele lumii. Acestea pot fi analizate pe trei mari categorii de operaţii, respectiv:

- operaţii comerciale reflectate de schimbul de bunuri;

- operaţii necomerciale aferente schimburilor de servicii;

- operaţii financiare ce constituie obiectul schimburilor de capital.

Ponderea cea mai mare este deţinută de schimburile comerciale, respectiv importul şi exportul de mărfuri. Un loc important în cadrul relaţiilor economice internaţionale îl ocupă şi schimbul de servicii, în interiorul acestora o categorie însemnată fiind formată din prestările de servicii legate de schimbul de mărfuri. Deasemenea, în cadrul serviciilor, sunt incluse şi turismul internaţional, întreţinerea reprezentanţelor diplomatice, vânzarea- cumpărarea de licenţe, servicii de poştă, telefon, fax, precum şi serviciile reprezentate de transferurile valutare efectuate de persoanele fizice care desfăşoară o activitate în străinătate.

Schimburile de capital includ împrumuturile internaţionale, creditele bancare pe termen scurt, mediu sau lung, investiţiile directe de capital care constau în finanţarea sau cumpărarea de unităţi economice în străinătate dar şi mişcările de capital pe termen scurt, având un caracter speculativ.

Desfăşurarea operaţiilor de natură economică, dar şi culturale, politice, militare etc. determină o activitate de mişcare a valorii în context internaţional atât sub forma fondurilor financiare şi de credit cât şi sub forma unor creanţe mijlocite de semnele monetare. Pentru exemplificare se poate urmări o operaţie simplă de comerţ exterior:

Ţara A Ţara B

↑ ↑ ↑

Etalon Fonduri Mijloace

Deci, o legătură economică trece obligatoriu prin sfera activităţii financiar- monetare internaţionale . Astfel, în primul rând, intră în procesul de evaluare, unde, cu ajutorul unui etalon monetar se stabileşte preţul bunurilor care fac obiectul schimbului. Apoi, intră în procesul de repartiţie, care asigură o finanţare sau creditare ce favorizează mişcarea rapidă a bunurilor către importator şi a contravalorii lor către exportator. În al treilea rând, operaţiunea de export intră în procesul de plată, prin care, cu ajutorul mijloacelor de plată se sting obligaţii determinate de export.

Operaţiile determinate de aceste procese formează conţinutul şi structura activităţii financiar- monetare internaţionale. În consecinţă, în cadrul acestei activităţi sunt incluse acţiuni de evaluare, acţiuni de repartiţie financiară şi de credit, acţiuni de plată, toate în context internaţional.

Relaţiile financiar-monetare internaţionale pot fi definite ca fiind ansamblul de mecanisme şi instrumente utilizate de diferite instituţii financiare sau direct de operatorii economici pentru a mobiliza resursele financiare necesare derulării de operaţiuni comerciale sau de cooperare în plan internaţional sau a unui proiect de investiţii într-o altă ţară.

Foarte mulţi specialisti consideră că momentul declanşator al fenomenului monetar-financiar internaţional în formă modernă îl constituie Tratatul franco-prusac din 1871, soldat cu obligarea Franţei la efectuarea unei plăţi externe importante ca despăgubire de război în favoarea Germaniei (este vorba de 5 miliarde franci-aur ce a reprezentat un însemnat flux financiar –monetar internaţional).

În prezent, se constată tot mai mult că sfera relaţiilor financiar monetare s-a extins de la relaţiile financiare internaţionale publice către fluxurile financiare private, volumul valoric al tranzacţiilor financiare depăşind cu mult volumul tranzacţiilor comerciale din economia mondială.

Caracteristicile relaţiilor financiar-monetare internaţionale sunt:

• se manifestă între două sau mai multe state sau între un stat şi diferitele instituţii şi organisme financiare internaţionale;

• Reflectă transferuri de resurse financiare publice sau private realizate în favoarea unor entităţi publice sau private din străinătate sau a unor organizaţii internaţionale;

• Reflectă transferuri de resurse financiare publice sau private din străinătate;

• Pot avea un caracter bilateral sau multilateral în funcţie de numărul de participanţi implicaţi în derularea acestor fluxuri;

• Fluxurile financiare private sau care au ca beneficiar o entitate economică privată se pot desfăşura cu garantarea sau fără garantarea lor din partea statului unde se află situaţi beneficiarii tranzacţiilor financiare;

• asigură sporirea volumului schimburilor financiare internaţionale;

• determină dezvoltarea relaţiei de creditare internaţională.

În raport de tipul şi numărul participanţilor implicaţi în derularea relaţiilor financiar-monetare internaţionale, acestea pot îmbrăca următoarele forme:

• Relaţii financiare derulate între state suverane şi organizaţii financiare internaţionale cu vocaţie universală (FMI);

• Relaţii financiare derulate între state suverane şi alte instituţii (organizaţii) internaţionale (BEI, BERD);

• Relaţii financiare ce se manifestă între state suverane bilateral sau multilateral (aranjamentele monetare);

• Relaţii financiare ce se stabilesc între entităţi private şi diferite organisme sau instituţii financiare din străinătate (publice sau private).

În funcţie de regularitatea cu care aceste fluxuri se desfăşoară se disting:

• Relaţii financiare internaţionale ce au caracter de permanenţă (generate de participarea unei ţări la diferitele organisme şi organizaţii internaţionale);

• Relaţii financiare internaţionale ce au caracter accidental (fluxurile financiare private în general).