Relații financiar - valutare

PIATA VALUTARA

Piata valutara reprezinta sistemul de relatii financiar-valutare prin intermediul caruia se desfasoara vânzarea si cumpararea de valuta efectiva sau în cont precum si vânzarea-cumpararea de devize (trate si bilete la ordin) exprimate în moneda straina.

Aceasta activitate de vânzare-cumparare de valute/devize reprezinta un gen specific de comert, iar în cazul acestui gen, moneda este tratata ca o marfa.

Aceasta piata valutara trebuie reprezentata si de institutiile:

- bancile autorizate sa participe la acest comert specific (autorizarea se face de catre Banca Centrala)

- casele de schimb autorizate

- alte institutii financiar-valutare abilitate în acest sens.

Ceea ce rezulta în urma acestui comert este un pret (cursul valutar) ce depinde de conditiile de cerere si oferta existente pe piata, acest pret putând fi limitat din punct de vedere legal.

Aceasta piata valutara este supusa unor reglementari nationale (piata valutara din România este diferita de piata valutara din Franta, de exemplu), dar pe lânga aceste piete valutare nationale care au o legislatie specifica apar si situatii în care pietele valutare au caracter international, deservind interesele unor zone ( zone economice de mare interes: Frankfurt, Tokyo, Londra, New York). Aceste piete cu caracter international reprezinta exceptari de la legislatia nationala (se dereglementeaza), fapt ce le face atractive.

Uneori, pe piata valutara, tranzactiile se desprind de activitatile economice propriu-zise. În acest sens avem:

- speculatia valutara–reprezinta operatiunea de vânzare/ cumparare care nu are o baza economica propriu-zisa, realizându-se numai în scopul obtinerii anumitor câstiguri (de regula nemeritate), în acest sens se speculeaza diferentele de curs valutar care apar intre perioade de timp diferite, locuri diferite. Câstiga cel care apreciaza corect trendul cursului valutar.

- Arbitrajul valutar – operatiune asemanatoare speculatiei valorii, cu deosebirea ca se realizeaza de catre banci (numai de banci) si valorile puse în circulatie si manipulate sunt mult mai mari.

- Interventia statului – este tot o operatiune ce semnifica vânzarea sau cumpararea masiva de valuta în scopul mentinerii cursului valutar al monedei nationale. Interventia statului trebuie facuta în corelatie cu politica financiar-valutara a statului si cu dezvoltarea economico-sociala a tarii.

ROLUL PIETEI VALUTARE

Rolul pietei valutare este determinat în primul rând de posibilitatile pe care le ofera participantilor la schimburile economice pt alegerea si obtinerea mijloacelor de creditare si de plati cele mai convenabile.

Factorii care conditioneaza dezvoltarea pietei valutare:

- tendinta de liberalizare a comertului mondial – duce la cresterea schimburilor economice dintre state, care determina cresterea rolului pietelor valutare

- cresterea ponderii creditului international în volumul tranzactiilor comerciale externe

- cresterea ponderii anumitor valute nationale în ansamblul schimburilor economice

- cresterea penuriei de lichiditate (mai ales pt tarile în curs de dezvoltare) –este combatuta de organismele financiare, acesta fiind rolul lor (acoperirea acestei nevoi permanente de resurse financiare)

Pietele financiar-valutare internationale devin un barometru al schimburilor economice internationale.

Introducerea anumitor monede, ca EURO, va produce profunde transformari pe pietele financiar-valutare si va exista concurenta între zona de influenta a dolarului si cea a EURO.

Zona EURO are la baza anumite elemente care intervin:

- scaderea riscului valutar

- cresterea lichiditatii internationale

- stabilitatea pietelor financiar-valutare în spatiul EURO

- simplificarea tranzactiilor între statele membre sau nemembre ale UE; în aceste conditii crescând semnificativ influenta EURO la nivel mondial.

Prin intermediul EURO se urmareste ca cele 3 operatii care ies din sfera operatiunilor valutare sa ramâna fara obiect, oferind astfel stabilitate pietei unice.