Relații monetar financiare internaționale

ACTIVITATEA MONETAR FINANCIARĂ INTERNAȚIONALĂ

CONCEPT

Relațiile monetar-financiare internaționale reprezintă ansamblul de operațiuni și procese de natură monetară și financiară prin care se realizează mișcarea mijloacelor bănești și a activelor financiare pe plan internațional.

Activitatea monetar-financiară s-a intensificat într-un mod alert după cel de-al II-lea Război Mondial.

FACTORI DETERMINANȚI

Principalii factori determinanti care au contribuit la intensificarea activității monetar – financiare sunt:

1. Intensificarea schimburilor comerciale internaționale.

După cel de-al II-lea Război Mondial foarte multe state au devenit conștiente de restricțiile care afectau comerțul internațional, motiv pentru care a fost creat Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT).

În baza acestui acord, la nivel internațional au avut loc numeroase runde de negocieri prin care statele membre au convenit asupra reducerii sau eliminării unor bariere tarifare și netarifare care afectează schimburile comerciale internaționale.

Principalele bariere tarifare sunt :

• Taxele Vamale

Acestea au un nivel mai ridicat, scopul lor principal fiind în acest caz nu atragerea de fonduri la Bugetul de Stat ci Protejarea Economiei Naționale de concurența produselor de import.

Taxele vamale se pot stabili sub formă procentuală sau în sumă fixă, dar există și taxe vamale mixte care au o componentă fixă și una variabilă.

În cazul în care taxele vamale sunt stablite procentual, importatorii sunt tentați să declare în vamă o valoare mai mică, situație numită DUMPING VAMAL

Avînd în vedere implicațiile comerciale și fiscale ale dumpingu-lui vamal în cadrul GATT (care în 1955 s-a transformat în Organizația Mondială a Comerțului – OMC) există reglementări stricte pentru evitarea situațiilor de dumping vamal.

Principalele bariere netarifare – care afectează schimburile comerciale internaționale sunt:

• Contingențele sau plafoanele – reprezintă cantitatea maximă stabilită de autorități care poate fi importată în cursul unui an dintr-o țară sau grup de țări

• Licențe de import – care sunt autorizații eliberate de Ministerul Comerțului și cu ajutorul carora sunt gestionate contingentele

• Prețuri maxime sau minime de import și de vînzare pe piața internă.

• Standarde de ambalare și etichetare - care pot avea un caracter exagerat și se pot transforma în bariere în calea comerțului internațional

• Norme sanitare și fitosanitare.

În cazul normelor de liber schimb și uniunilor vamale, taxele vamale și barierele netarifare sunt eliminate în relațiile comerciale dintre țările membre.

UNIUNEA VAMALĂ – presupune eliminarea taxelor vamale și barierelor netarifare între țările membre și promovarea unei politici comerciale comune față de terți. (UE)

ZONA DE LIBER SCHIMB – presupune eliminarea taxelor vamale și a barierilor netarifare între țările membre, dar față de terți fiecare își promovează propria politică comercială.

Exemplu : NAFTA (Nord American Free Trade Agrement)

Acordul Nord-American de liber schimb.

2. După al II-lea Război Mondial schimburile comerciale sau intensificat și datorită reglementărilor unitare care au apărut la nivel internațional și care vizează anumite aspecte cum ar fi:

• Condițiile de livrare

• Modalitățile de plată utilizate pe plan internațional

• Garanțiile aferente plăților interne.

Un rol important în activitatea de reglementare o are Camera Internațională de Comerț de la Paris.

Această instituție a elaborat încă din 1936 Regulu Uniforme privind condițiile de livrare numite generic INCONTERMS (International Comercial Terms)

Aceste condiții de livrare stabilesc drepturile și obligațiile pentru cumpărător și vînzător privind:

• Transportul mărfurilor

• Asigurarea mărfurilo

• Plata taxelor vamale

Există 13 condiții care sunt împărțite în 4 categorii:

E: Exworks Exw = francofabrica vînzătorului

Vînzătorul pune marfa la dispoziția cumpărătorului la poarta fabricii sale, deci vînzătorul are obligații minime deoarece transportul, asigurarea și plata taxelor vamale cad în sarcina cumpărăorului.

F: FOB = free on board - franco la bord

Această condiție de livrare este folosită doar în cazul transportului maritim și fluvial, iar vînzătorul este obligat să încarce marfa pe puntea superioară a vasului.

FCA= free carrie – francotransportator/cărăuș

Poate fi folosită pntru orice modalitate de transport, vînzătorul trebuie să suporte cheltuielile cu transportul mărfurilor pînă la sediul cărăușului, după care cheltuielile de transport, asigurarea și plata taxelor vamale cad în sarcina cumpărătorului.

CFR= cost ind FREIGHT – cost și navlu

Navlu – reprezintă chiria plătită pentru transportul mărfurilor cu vaporul.

În cazul acestei condiții de livrare, vînzătorul suportă cheltuielile de transport pe cale maritimă pînă într-un port stabilit de comun acord cu partenerul său (cumpărătorul).