Relații valutar financiare internaționale

1. Care sunt formele acreditivului documentar dupa domiciliu

După domiciliere, acreditivul se grupează în acreditiv domiciliat în ţara importatorului, acreditiv domiciliat în ţara exportatorului şi acreditiv domiciliat într-o terţă ţară.

Domicilierea unui acreditiv constă în stabilirea locului de plată, respectiv indicarea ţării, a localităţii şi a băncii la al cărui sediu se va efectua plata sumei prevăzute în acreditiv sau se vor achita cambiile care se referă la mărfuri livrate la export.

Acreditivul domiciliat în ţara importatorului se caracterizează prin faptul că beneficiarul (exportatorul) încasează suma cuvenită pentru mărfurile livrate, după ce banca importatorului a primit de la banca exportatorului documentele menţionate în acreditiv, a efectuat verificarea lor şi a constatat că sunt îndeplinite prevederile contractuale.

Acreditivele domiciliate în ţara exportatorului se deosebesc prin faptul că valoarea mărfurilor livrate se achită în momentul prezentării şi verificării documentelor de expediţie la banca locală. Prin această variantă, exportatorul încasează contravaloarea mărfurilor livrate sau a serviciilor prestate imediat după depunerea documentelor de export şi verificarea lor de către banca locală. Această variantă este cunoscută sub numele de acreditiv la vedere.

Acreditivele domiciliate într-o terţă ţară se acceptă în cazul în care din anumite cauze se evită domicilierea în ţările părţilor. Beneficiarul este avizat de deschiderea acreditivului de o bancă locală, însă suma care face obiectul acreditivului se plăteşte de o bancă dintr-o ţară terţă. Banca din ţara exportatorului poate să plătească documentele primite în contul acreditivului, în cazul în care banca din ţara terţă, unde este deschis acreditivul, este agreată, iar acreditivul se va lichida între băncile respective.

2. Obiective si functii FMI

Obiectivele Fondul Monetar Internaţional reflectă direcţiile principale ale activităţii sale care sunt formulate în articolul I din statut:

a) Promovarea cooperării internaţionale prin intermediul unei instituţii care oferă mecanisme de consultare şi de influenţă în relaţiile valutar financiare internaţionale;

b) Susţinerea expansiunii şi creşterii echilibrate a comerţului internaţional, dezvoltarea ramurilor productive din ţările membre şi a ocuparea forţei de muncă. În vederea realizării acestui obiectiv ţările membre se angajează să promoveze şi să încurajeze dezvoltarea producţiei şi să elimine măsurile protecţioniste;

c) Promovarea stabilităţii cursului de schimb şi evitarea deprecierii monedelor în scopuri competitive.

d) Facilitarea realizării unui sistem multilateral de plăţi privind tranzacţiile curente dintre ţările membre şi eliminarea restricţiilor care stânjeneau dezvoltarea comerţului internaţional.

e) Asigurarea accesului ţărilor membre la resursele Fondului Monetar Internaţional în scopul eliminării deficitelor din balanţele de plăţi în schimbul unor garanţii corespunzătoare;

f) Sprijinirea ţărilor membre în reducerea mărimii şi a duratei dezechilibrului din balanţele de plăţi. Obiectivele Fondului Monetar Internaţional sunt orientate spre susţinerea politicilor şi strategiilor ţărilor membre, de reducere şi eliminare a dezechilibrelor externe şi de promovare a cooperării în vederea stimulării creşterii economice şi asigurarea stabilităţii sistemului financiar internaţional.

Fondul Monetar Internaţional în calitate de organizaţie interguvernamentală îndeplineşte o funcţie financiară, o funcţie consultativă şi o funcţie de reglementare.

Funcţia financiară a Fondului Monetar Internaţional se manifestă prin faptul că se mobilizează resurse financiare ce se distribuie ţărilor membre în vederea dezvoltării comerţului internaţional, a promovării unei politici de schimb stabile şi a echilibrării balanţelor de plăţi.

Funcţia consultativă urmăreşte să sprijine formularea unor principii cu privire la comportamentul în domeniul relaţiilor valutar financiare, în efectuarea plăţilor internaţionale şi în utilizarea resurselor financiare în vederea corectării dezechilibrului din balanţele de plăţi.

Funcţia de reglementare presupune formularea unor principii cu privire la comportamentul membrilor în domeniul relaţiilor valutar-financiare, în efectuarea plăţilor internaţionale şi în utilizarea resurselor financiare în vederea corectării dezechilibrului din balanţele de plăţi.