Rentabilitatea și Riscul Valorilor Mobiliare

1. Determinarea rentabilităţii şi riscului unei investiţii, atât din „perspectivă istorică”, adică să se calculeze performanţa unui portofoliu gestionat pe o anumită perioadă;

2. Previzionarea rentabilităţii şi riscului pentru titlurile financiare ce compun un portofoliu, astfel încât să se poată lua decizii, în cunoştinţă de cauză, pentru viitor: păstrarea titlurilor în portofoliu, vânzarea integrală sau parţială a acestora sau cumpărarea unei noi cantităţi de titluri de acelaşi tip sau a altora.

În consecinţă, evaluatorul va avea nevoie de 2 categorii de formule:

- o categorie care să fie utilizată în analiza istorică a acţiunilor care compun un portofoliu;

- o categorie care să fie utilizată în previziunea rentabilităţii şi riscului fiecărei acţiuni inclusă într-un portofoliu.

1. CALCULUL RENTABILITĂŢII ISTORICE A UNUI TITLU FINANCIAR

Rentabilitatea este definită uneori sub formă de câştig obţinut ca urmare a deţinerii unei anumite valori mobiliare pe o anumită perioadă, respectiv se poate vorbi de o rentabilitate calculată în termeni absoluţi. De cele mai multe ori, însă, calculele de rentabilitate se fac prin raportarea rezultatelor obţinute (adică a rentabilităţii în termeni absoluţi) la efortul financiar al investitorului (la cursul bursier de cumpărare a titlului). În aceste condiţii, ne referim la o rată de rentabilitate sau la o rentabilitate exprimată în termeni relativi .

Calculul ex-post al rentabilităţii acţiunilor:

unde: DIV1 = dividendul net, încasat la sfârşitul perioadei analizate (t1);

P1 = cursul bursier al acţiunii la momentul t1;

P0 = cursul bursier al acţiunii la momentul t0 (data achiziţiei).

Relaţia de calcul a rentabilităţii totale a unei acţiuni (şi similar se poate determina şi pentru obligaţiuni) se poate descompune în două componente:

unde: DIV1 / P0 = rata de remunerare prin dividende (engl., “dividend yield”);

(P1 - P0) / P0 = rentabilitatea relativă datorată creşterii de curs bursier (engl., “capital gains”).

Rentabilitatea se poate calcula şi pentru perioade mai mici de 1 an, chiar zilnic, aşa cum sunt posibile calcule pentru fiecare acţiune listată la BVB utilizând cursurile bursiere disponibile pe www.ktd.ro/emitenţi BVB. În cazul unor frecvenţe atât de mici de calcul a rentabilităţii, dividendul fie va fi ignorat ca şi variabilă şi atunci se va calcula doar rentabilitatea din creştere de capital, fie se va calcula un „dividend echivalent zilnic sau lunar, trimestrial, semestrial” în cazul în care compania a decis distribuirea acestora.

Rentabilităţile calculate cu aceste frecvenţe (anuale, semestriale, trimestriale, lunare, zilnice) poate constitui BAZA DE DATE pentru PREVIZIUNEA RENTABILITĂŢII LA CARE MANAGERUL DE PORTOFOLIU SE POATE AŞTEPTA CĂ O VA OBŢINE ÎN VIITOR, conform principiului „trecutul este relevant pentru viitor”!

În economiile afectate de inflaţie este absolut necesară, pentru relevanţa rezultatelor, deflatarea indicatorilor calculaţi pe baza valorilor nominale, adică pornind de la preţurile din bursă (în cazul calculului unor rentabilităţi din creştere de capital).

Deflatarea valorilor nominale ale rentabilităţii se face pe baza relaţiei lui Fisher astfel:

(1 + Rnominală) = (1 + Rreală) ( 1 + Rinflaţiei)

unde: Rnominală = rentabilitatea, în termeni nominali;

Rreală = rentabilitatea, în termeni reali;

Rinflaţiei = rata inflaţiei.

Foarte importantă poate fi alegerea intervalului temporal la care se decide efectuarea periodică a calculelor. Alegerea intervalului temporal la care se va calcula rentabilitatea istorică (dar şi indicatorii de cuantificare a riscului) nu trebuie să fie întâmplătoare, pornind de la idei precum „pe site-urile internet care ne furnizează cotaţii bursiere am cursuri bursiere zilnice şi atunci am calculat şi eu rentabilităţi zilnice”, ci trebuie corelat cu frecvenţa la care managerul de portofoliu îşi propune să intervină în portofoliul său.