Responsabilitate socială și raportări de mediu

În mediul socio – economic actual companiile nu mai sunt apreciate doar în funcţie de calitatea produselor sau a serviciilor oferite. Are loc o cumulare a aspectelor economice cu cele sociale și de mediu, astfel încât entitățile economice să aibă o abordare globală. Compania modernă este evaluată nu numai prin performanţele sale economice, calitatea managementului şi politica de comunicare, ci şi pe baza contribuţiei la viaţa socială a comunităţii din care face parte.În acest context companiile ocupă un rol social, asumându-și problemele de mediu și sociale derivate din activitățile proprii.

Mai ales în contextul globalizării, responsabilitatea socială corporativă a devenit un obiectiv strategic, atât la nivel național, cât și la nivel global, pornind de la necesitățile manifestate în mediul economic, social și politic.

Conceptul de responsabilitate socială corporatistă(CSR) se referă la modul în care companiile îşi pun de acord valorile, misiunea şi comportamentul, cu aşteptările şi nevoile celor interesaţi - clienţi, acţionari, angajaţi, furnizori, comunităţi locale, autorităţi şi ale societăţii în ansamblu ei. Aceste părți interesate au fost denumite stakeholder, în prezent existând în literatura de specialitate o întreagă teorie a stakeholder-ilor și a modului de satisfacere a nevoilor acestora. În mod general, stakeholder (parte interesată) este o persoană sau grup afectat, care poate influența sau are ceva de spus referitor la activitățile, produsele sau serviciile unei companii.

Echilibrarea intereselor tuturor acestor categorii de public depinde de abilitatea companiei de a răspunde tuturor aşteptărilor şi de a aduce soluţii la problemele identificate. Acest proces este complex şi trebuie să se facă în mod organizat prin integrarea totală a conceptului de responsabilitate socială în sistemele de management ale companiei şi toate activităţile acesteia, în cultura organizaţională, în esenţa afacerii. Întreg procesul de integrare se realizează în timp şi conform unor modele, principii şi acorduri cu părţile interesate implicate.

Fig. 1 Stakeholderi la nivelul unei companii

Pentru a face față așteptărilor societății actuale în ceea ce privește acțiunile companiei și rolul acestora în comunitate, întreprinderile adoptă tot mai mult strategii și acțiuni social responsabile, cuantificate în termeni de sustenabilitate și dezvoltare durabilă.

I.1. CSR – concept și definiții

Studiile privind responsabilitatea socială corporativă sunt caracterizate prin lipsa unui cadru teoretic comun ceea ce face ca conceptul de CSR, încă în evoluţie, să fie dinamic și să se adapteze la schimbări.

Intrat relativ recent în literatura românească, conceptul de responsabilitate socială corporatistă a înregistrat primele dezbateri la nivel academic la începutul anilor 1950. Promovat iniţial sub denumirea de “Responsabilitate socială”, a vizat în special aşteptările societăţii de la mediul de afaceri şi obligaţiile etice ale companiilor faţă de aceasta. Astfel, economistul american Howard Bowen, considerat şi „părintele CSR”, în 1953 a început să exploreze consecințele de natură socială inerente activității unei companii. Fără să folosească direct termenul de ”acțiuni responsabile”, el definea conceptul ca fiind “obligaţiile oamenilor de afaceri de a urma acele politici, de a lua acele decizii, sau de a urma acele direcţii care sunt agreate în termeni de valori şi obiective de către societatea noastră”(Bowen, H., 1958).