Risc și Incertitudine în Economia Globală

Obiectivele generale ale cursului:

Cursul prezentat în continuare îşi propune să trateze problematica riscului şi incertitudinii în economia globală şi am preferat să detaliez acest subiect din dorinţa de a cunoaşte şi a face cunoscut modul în care economia ca ştiinţă răspunde la permanenta schimbare a viziunii asupra naturii lucrurilor.

În plus, unul din obiectivele importante ale acestui curs este să-l convingă pe cititor asupra modului în care poate răspunde economistul ca om de ştiinţă la provocările ridicate cele mai importante tendinţe economice din ultimii ani: transformarea spre economia de piaţă a sistemelor centralizate şi accelerarea integrării economice în cadrul fenomenului de globalizare.

În acest sens am încercat să inventariez instrumentele şi tehnicile disponibile economiştilor pentru formularea propriilor teorii şi explicaţii ale proceselor complexe de transformare. Altfel spus, am încercat să surprind o prezentare de ansamblu a modurilor în care incertitudinea şi riscul .intră. în viaţa agenţilor economici şi a modului în care incertitudinea şi riscul afectează deciziile economice ale indivizilor.

Cursul prezentat aici încercă să răspund la următoarele întrebări: 1. Cum poate fi definită şi ce implicaţii are o decizie economică în condiţii de risc sau incertitudine? 2. Cum poate fi măsurat riscul? 3. Care sunt formele pe care poate să le îmbrace incertitudinea economică? 4. Cum s-a adaptat comportamentul uman la incertitudine în decursul timpului? 5. Care sunt principalele tipuri de corelaţii randament-risc? 6. Ce poate să facă individul şi/sau firma pentru a-şi îmbunătăţi informaţia disponibilă?

INTRODUCERE

Istoria dezvoltării societăţii omeneşti este însoţită de o permanentă schimbare a viziunii asupra naturii. Această schimbare este explicată de acumularea de cunoştiinţe în urma observărilor repetate, a formulărilor ipotezelor diverselor teorii şi a confirmării sau respingerii lor de către realitate.

Acumularea de cunoştiinţe nu înseamnă doar o simplă creştere cantitativă, ci şi .schimbări calitative ale căror repercusiuni ajung dincolo de ştiinţa propriu-zisă şi afectează însăşi imaginea asupra naturii.

Aceste schimbări, care explică progresul societăţii omeneşti, nu conduc la îndreptarea eforturilor procesului de cunoaştere spre descoperirea unor scheme atotcuprinzătoare sau a unor modele unificatoare universale pentru rezolvarea într-o manieră similară a problemelor cu care se confruntă oamenii. Dimpotrivă, aşa cum remarcă Ilya Prigogine şi Isabelle Stengers acceptarea complexităţii nu a dus la o diminuare a progresului ştiinţei, ci .ne-a îndreptat spre producerea de structuri conceptuale noi, care se dovedesc a fi acum tot atât de importante în înţelegerea lumii noastre fizice, ca şi lumea în care trăim.

Economia ca ştiinţă nu este ruptă de ştiinţele naturii. Numai că în acest domeniu trebuie să fie luaţi în consideraţie numeroşi factori care se întrepătrund şi exercită o puternică influenţă asupra vieţii sociale. Între aceştia, un loc aparte, extrem de important, îl au incertitudinea şi riscul. De fapt, aşa cum subliniază Orio Giarini şi Walter R. Stahel în celebra lucrare .

Limitele certitudinii apărută în 1989 sub auspiciile Clubului de la Roma: .Orice sistem care funcţionează pentru a obţine un rezultat în viitor operează prin definiţie într-o situaţie de incertitudine, chiar dacă diferitele situaţii sunt caracterizate prin diferite grade de risc, de incertitudine sau chiar de indeterminare. Dar riscul şi incertitudinea nu constituie subiect de opţiune; ele fac parte pur şi simplu din condiţia umană..

Economiştii apreciză că incertitudinea este o caracteristică permanentă. Chiar dacă acest lucru este în general cunoscut şi acceptat, totuşi, analizarea sistematică a riscului şi a incertitudinii din perspectiva teoriei economice s-a realizat relativ recent, deşi primele încercări de cuantificare a modului de decizie al indivizilor s-au realizat cu peste 200 de ani în urmă.